Ei bine, după o repriză de-asta, când vocile din capul meu încă se certau: "Anda, lasă- l în pace pe Denis", "Denis, lasă ciocolatele în pace", "Da, Anda, şi mie mi-e cald. Nu, nu mai durează mult, numără până la 60". "Poți te rog să nimeri în gând?" "Bine, dacă te încurci nu mai număra" "Denis, e a treia oară când împingi coşul în picioarele domnului din față".
Ce ziceam? A, da. Am intrat într-un loc cu bancomat, unde voiam să fac o depunere la ATM. Cand am văzut suma, am apăsat din reflex NU, spre deliciul doamnei din spate care, văzând ce copii murdari la bot am, m-a lăsat înaintea ei. Probabil biata de ea şi-a jurat că nu mai face asta.
