În urmă cu ceva timp mi-a scris o tînără. Părea realizată, frumoasă, educată, cu toată viața înainte, iar poza de profil o arăta îmbrățișată de un tînăr frumos, dar, în urma unei dezamăgiri, era la marginea prăpastiei: Nu aș mai dori să mai trăiesc! Nu înțeleg ce vă ține atît de puternic de viață!

I-am răspuns:

Buna ziua, tulburător ce scrieți aici, fiind atît de tînără și îmbrățișată. Vă văd îmbrățișată de iubit/soț, deci aveți/ați cunoscut dragostea. Dacă ați cunoscut dragostea, atunci ați cunoscut principalul motiv pentru care merită toată zdroaba asta a biologiei. La vîrsta mea am cunoscut dragostea pentru o fată, care mi-a devenit apoi soție. Am cunoscut DRAGOSTEA lui Dumnezeu, apoi dragostea pentru copii, dragostea de natură, de tot ce este în preajmă, dragostea fiind primul motiv pentru care vreau să trăiesc, pentru că dragostea se schimbă în fiecare zi!

Dacă dragostea se schimbă în fiecare zi, atunci sînt curios cumva fi mîine, poimîine. De exemplu, am iubit-o pe fiica ca mea copil fiind, apoi a crescut, am iubit-o ca tînără, ca adolescentă, apoi ea s-a îndrăgostit de un tînăr, și dragostea noastră s-a întins și spre acel tînăr, care ne-a devenit fiu ”după lege”, cum se spune! Apoi au apărut copiii ei, acum o iubesc ca pe mama nepoților mei și din dragostea lor a apărut altă dragoste: dragostea pentru cei mici, copiii copiilor noștri.

De aici apare al doilea motiv al dorinței mele de a trăi. CURIOZITATEA. Sînt foarte curios cum va fi mîine, cum va fi soția mea bătrînă, cum vor fi copiii mei adulți, cum vor crește nepoții mei, sper să îmi văd strănepoții. Dragostea și curiozitatea sînt cele două motive care mă mînă să mai trăiesc. Sînt pregătit în orice moment să mor. Știu că atunci voi pleca cu iubirile mele și voi rămîne iubit și amintit în urma mea.

De asemenea, dragostea ca dăruire. Vreau să mai trăiesc pentru a semăna în continuare iubire, grijă, protecție pentru cei dragi. Toate izvoarele din care se hrănește dorința de a trăi se hrănesc din iubire. Viața este un dar de la Dumnezeu și Dumnezeu este dragoste.

Și atunci cînd sîntem epuizați și nu mai avem resurse de iubire și atunci cînd iubirile noastre mor și se reduc în număr apropiații și prietenii, chiar și atunci singurul Izvor netrecător, etern, este Dumnezeu și ultimul care rămîne consecvent iubirii pe care o răspîndește permanent peste noi este tot Dumnezeu.