By Medea Benjamin și Nicolas J. S. Davies Global Research, June 15, 2021

Lumea a fost tratată cu spectacole succesive ale liderilor naționali care s-au adunat la un summit G7 din Cornwall și la un summit NATO de la Bruxelles.

Presa corporativă din SUA a descris aceste reuniuni la nivel înalt drept șanse pentru președintele Biden să adune liderii națiunilor democratice ale lumii într-un răspuns coordonat la cele mai grave probleme cu care se confruntă lumea, de la pandemia COVID, schimbările climatice și inegalitatea globală până la rău definitele „ amenințări la adresa democrației ”din Rusia și China.

Dar există ceva foarte rău în neregulă în această imagine. Democrația înseamnă „conducerea poporului”. Deși acest lucru poate lua diferite forme în diferite țări și culturi, există un consens crescând în Statele Unite că puterea excepțională a americanilor și corporațiilor bogate pentru a influența rezultatele alegerilor și politicile guvernamentale a condus la un sistem de guvernare de facto care nu reflectă voința poporului american cu privire la multe probleme critice.

Așadar, atunci când președintele Biden se întâlnește cu liderii țărilor democratice, el reprezintă o țară care este, în multe privințe, un caz atipic antidemocratic decât un lider între națiunile democratice. Acest lucru este evident în:

• “mita legalizată” a alegerilor federale din 2020 de 14.4 miliarde de dolari, comparativ cu alegerile recente din Canada și Marea Britaniehe, care au costat mai puțin de 1% din acestea, în conformitate cu reguli stricte care asigură rezultate mai democratice;
• un președinte învins, care a proclamat acuzații nefondate de fraudă și a incitat o mulțime să invadeze Congresul SUA la 6 ianuarie 2021;
• mass media care au fost comercializate, consolidate, distruse și simplificate de proprietarii lor corporativi, făcând ca americanii să fie pradă ușoară a dezinformării de către grupuri de interese fără scrupule și lăsând SUA pe locul 44 în Indexul Libertății de Presă a Reporterilor fără Frontiere;
• rata de încarcerare mai mare decât în orice altă țară din lume, cu peste două milioane de persoane în spatele gratiilor și violența sistemică a poliției la o scară nemaivăzută în alte națiuni bogate;
• injustiția inegalității extreme, sărăciei și a datoriei de la leagăn la mormânt pentru milioane de persoane într-o națiune altfel bogată;
• o excepțională lipsă de mobilitate economică și socială în comparație cu alte țări bogate, care este antiteza miticului „vis american”;
• sisteme de educație și asistență medicală privatizate, nedemocratice și în criză;
• o istorie recentă de invazii ilegale, masacre de civili, tortură, asasinate cu drone, predări extraordinare și detenție nedeterminată la Guantanamo – fără să dea socoteală;
• și, nu în ultimul rând, dar nu mai puțin important, o gigantică mașină de razboi capabilă să distrugă lumea, în mâinile acestui sistem politic disfuncțional.

Din fericire, însă, americanii nu sunt singurii care întreabă ce este în neregulă cu democrația americană. Fundația Alianța Democrațiilor (ADF), fondată de fostul prim-ministru danez și secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen, a efectuat un sondaj la 50.000 persoane în 53 de țări în perioada februarie-aprilie 2021 și a constatat că oamenii din întreaga lume împărtășesc preocupările noastre cu privire la Sistemul politic distopic al Americii și abuzurile imperiale.

Probabil cel mai surprinzator rezultat al sondajului pentru americani ar fi constatarea că mai mulți oameni din întreaga lume (44%) văd Statele Unite ca o amenințare la adresa democrației în țările lor decât China (38%) sau Rusia (28%), care face ca eforturile SUA pentru a justifica Războiul său Rece reînviat împotriva Rusiei și Chinei să fie o prostie în numele democrației.

Într-un sondaj mai larg de 124.000 persoane pe care ADF l-a efectuat în 2020, țările în care marea majoritate a văzut Statele Unite ca un pericol pentru democrație au inclus China, dar și Germania, Austria, Danemarca, Irlanda, Franța, Grecia, Belgia, Suedia și Canada.

După ceaiul cu regina la castelul Windsor, Biden a sărit în Air Force One asupra Bruxelles la un summit NATO pentru a avansa noul său „Concept strategic”, care nu este altceva decât un plan pentru al Treilea Război Mondial împotriva Rusiei și Chinei.

Dar ne consolează dovezile că lumea din Europa, pe care planul de război NATO se bazează ca trupe de primă linie și victime în masă, nu este pregătită să-l urmeze pe președintele Biden la război. Un sondaj din ianuarie 2021 al Consiliului European pentru Afaceri Externe a constatat că marea majoritate a europenilor dorește să rămână neutră în orice război al SUA împotriva Rusiei sau Chinei. Doar 22% ar dori ca țara lor să ia partea SUA într-un război împotriva Chinei și 23% într-un război împotriva Rusiei.

Puțini americani își dau seama că Biden s-a apropiat deja de războiul cu Rusia în martie și aprilie, când Statele Unite și NATO au susținut o nouă ofensivă ucraineană în războiul său civil împotriva separatiștilor aliați ruși din provinciile Donetsk și Luhansk. Rusia a mutat zeci de mii de trupe puternic armate la granițele sale cu Ucraina, pentru a fi clar faptul că este gata să-și apere aliații ucraineni și că este destul de capabilă să facă acest lucru.

Pe 13 aprilie, Biden a clipit, a învârtit două distrugătoare americane care se îndreptau către Marea Neagră și l-a telefonat pe Putin pentru a solicita summit-ul care are loc acum.

Antipatia oamenilor obișnuiți de pretutindeni față de hotărârea SUA de a provoca confruntarea militară cu Rusia și China ridică îndoieli serioase cu privire la complicitatea liderilor lor în aceste politici incredibil de periculoase, posibil sinucigașe, ale SUA. Când oamenii obișnuiți din întreaga lume pot vedea pericolele și capcanele când urmează Statele Unite ca model și lider, de ce liderii lor neoliberali continuă să apară la summit-uri precum G7 și NATO pentru a da credibilitate poziționării liderilor SUA ?

Poate tocmai pentru că Statele Unite au avut succes în ceea ce aspiră și clasele dominante corporative ale altor națiuni, și anume concentrații mai mari de avere și putere și mai puține interferențe publice în „libertatea” lor de a le acumula și controla.

Poate că liderii altor țări bogate și puteri militare sunt cu adevărat uimiți de visul american distopic ca exemplu prin excelență al modului de a vinde inegalități, nedreptăți și războiul publicului în numele libertății și democrației.

Oamenii obișnuiți din alte țări au dreptate să se îngrijoreze de flautistul „conducerii” americane, dar conducătorii lor de asemenea ar trebui să fie îngrijorați. Fracturarea și dezintegrarea societății americane ar trebui să constituie un avertisment pentru guvernele neoliberale și clasele conducătoare de pretutindeni, pentru a fi mai atenți cu ceea ce își doresc.

În loc de o lume în care alte țări emulează sau cad victime experimentului eșuat american al neoliberalismului extrem, cheia unui viitor pașnic, durabil și prosper pentru toți oamenii lumii, inclusiv americanii, constă în a lucra împreună, a învăța unul de la celălalt și a adopta politici care servesc binele public și îmbunătățesc viața tuturor, în special a celor mai nevoiași. Există un nume pentru asta. Se numește democrație. – globalresearch.ca