Cât de mare a fost porția de liberatte? Păi cam vreo 30 de ani... De Crăciun am sacrificat scroafa și porcul bine îngrășați de la gospodăria de partid și peste o mie de români uciși pentru o porție de libertate a individului.Dar ce mai contează sacrificiul acelor eroi morți! Morții cu morții și vii cu vii. După 30 de ani, românii încep să scuipe pe democrație, capitalism și drepturile omului. Ura împotriva celuilalt , care nu este cu noi și e de bună seamă împotriva noastră a crescut gradual în fiecare an. Pandemia a amplificat ura, iar guvernarea liberală ce să mai zic, cu nimic deosebită de cea din perioada interbelică de parcă ne-am roti ca nebunii în același cerc vicios. Românii, deziluzionați și exasperați de guvernele posdecemmbriste alese democratic nu mai vor democrație, nu mai vor drepturile omului - vor din nou în turmă. Tineri frumoși și liberi prinși în acelali idealități naive ca toți tinerii din generațiile anterioare deja s-au conformat - se îmbracă în uniforme fasciste sau comuniste. Vor să se întoarcă la turmă - o turmă și-un păstor. Contaminarea turmei se răspândește rapid printre tineri. Noua idealitate le apare drept rezolvarea tuturor nedreptăților și frustrărilor sociale. E greu, foarte greu să gândești de unul singur propria ta existență în această concurență accerbă a capitalismului sălbatic. Da, gânditul e greu, e foarte greu și turma ne salvează de la acest mare efort intelectual. Pentru turmă gândește ciobanul. El ne dă de mâncare, el ne dă adăpost. Asta să fie oare forma politică cea mai adecvată psihologiei mioritice - turma și păstorul? Și eu care credeam că modelul suedez al cooperării. De bună seamă eu sunt naivul. Am văzut acest model suedez al cooperării aplicat în sat la mine. Ei, de bună seamă nu gândit de economiști ca modelul suedez , ci de țărani cu scaun la cap, un model mai primitiv, dar eficient. Și satul meu natal Spineni părea mai degrabă în acele vremuri o comunitate a cooperării , decât o comunitate de bogați și săraci. Cooperarea înseamnă mai multe minți mai multă minte , dacă cei care cooperează benevol au același scop. Asta până la colectivizare că, după ce comuniștii au pus mâna pe putere cu tancurile sovietice au declanșat dihonia urii stupide între sătenii din satul meu, dar de bună seamă deosebit de eficace pentru consolidarea puterii lor și cooperarea forțată pentru binele nomeclaturii comuniste. În această epocă, potmodernă, după schizofrenia comunistă, sunt slabe șanse să se mai realizeze comunități ale cooperării benevole.
Autor: Vasile Anton Ieșeanu, joi, 23 decembrie 2021, Iași .