Deciziile – sau lipsa lor
Luarea deciziilor nu este ceva simplu. Uneori alegem greșit, alteori nici nu ne dăm seama că amânarea sau renunțarea la a lua o decizie nu înseamnă decât că nu ne exercităm dreptul nostru de a decide și îi lăsăm altuia ocazia de a decide în locul nostru.
Mulți spun că nu există liberul arbitru, dar, de fapt, subînțeleg că nu există un liber arbitru absolut. Da, fiecare dintre noi avem o zestre pe care o purtăm mereu cu noi – sub forma mixului genetic și a educației primite în primii ani de viață, a educației din școală și mai apoi din societate, moștenirea culturală și rolurile sociale – cu toate stereotipiile și prejudecățile venite la pachet și sunt nedeclarate la intrarea în capul nostru. Dar, în același timp, fiecare ajunge la o vârstă oarecare, la care începe să prețuiască independența, să impună limite și să-și ceară drepturile. Iar în acest moment începe să devină conștient de propria persoană, de propriile nevoi și, de ce nu, de propriile gânduri și de propriile mecanisme prin care ia decizii.
Primul pas este conștientizarea și dezlipirea treptată de conjunctură, de mediu, de anturaj, de prejudecăți și de multe din ideile noastre preconcepute. Al doilea, corelarea dintre decizii și consecințe – pentru a învăța din greșeli și din încercări. Al treilea – maturizarea, independența, unitatea, autenticitatea ca persoană.
Numai că nu toată lumea parcurge acest drum dificil al maturizării, al auto-cunoașterii și auto-dezvoltării. Unii se grăbesc să trăiască, cu orice preț! Alții se complac într-o viață dependentă, în care doar alții sunt mereu de vină. Sau se îngroapă în atâtea lucruri de făcut, că nu mai au timp să-și deslușească emoțiile, nevoile, nefericirile.
Iar timpul care trece nu este neapărat echivalent cu maturizarea, ci doar cu lipsa conștientizării modului în care alegem (și de a ne asuma consecințele propriilor decizii), pe principiul „Rău cu rău, dar mai rău fără rău!”.
Nu suntem la fel, nu avem aceleași nevoi, nu ne plac aceleași lucruri și, evident, nu facem aceleași alegeri. Dar ne deosebim doar printr-un singur lucru: curajul de a lua decizii independente sau nu. Și nu mă refer la orice decizii, ci la decizii conștiente, uneori chiar în dezacord cu „linia”, tendințele, modelele, recomandările, sugestiile sau regulile existente.