Se poate întâmpla ca o persoană să datoreze alteia, în același timp, mai multe sume de bani sau prestații. De exemplu, două sau mai multe datorii sau, după caz, o datorie care conține fracțiuni cu sens și configurații diferite: rate din principal (suma efectivă împrumutată), dobânzi, comisioane, penalități, cheltuieli de judecată sau de executare.

În cazul în care o plată unică sau periodică nu acoperă toate aceste sume, se pune problema ordinii în care vor fi stinse aceste sume sau fracțiuni de datorie.

În limbaj tehnico-juridic, operațiunea se numește „imputația plății”. Chestiunea imputației plății este reglementată atât în Codul civil (într-o formulă în esență favorabilă debitorului), cât și în Codul de procedură fiscală (într-o formulă categoric favorabilă contribuabilului).