Globaliștii care controlează lumea astăzi nu sunt politicieni. Politicienii sunt marionete, alese de globaliști, care controlează sistemul financiar mondial. Ei acționează prin sistemul financiar mondial și prin intermediul companiilor globaliste care conduc lumea, afirmă Brian Shilhavy, editor la Health Impact News, introducând, astfel, un articol de-al lui Sam Parker, autor la „Behind the News Network”, pe care a considerat important să îl republice pe site-ul Vaccine Impact News.

Între 10 și 12 companii de bază, asistate de alte 3 duzini, gestionează aprovizionarea cu alimente a lumii. Acestea sunt componentele-cheie ale cartelului anglo-olandez-elvețian-american, care este grupat în jurul a două familii.

Condus de cele șase mari companii producătoare de cereale, acest cartel al produselor alimentare și al materiilor prime deține o dominație totală asupra aprovizionării cu cereale și grâne la nivel mondial, de la grâu la ovăz și porumb, de la orz la sorg și secară. Dar controlează, în egală măsură, carnea, produsele lactate, uleiurile și grăsimile comestibile, fructele și legumele, zahărul și toate formele de condimente.

În fiecare an, zeci de milioane de oameni mor din cauza celei mai elementare lipse a pâinii lor zilnice. Acesta este rezultatul activității cartelului britanico-american. În prezent, războiul alimentar se află sub controlul ferm al Londrei și New York-ului. Companiile alimentare de astăzi au fost create prin faptul că au dispus de o parte din vechiul set de rețele și infrastructuri alimentare mesopotamiene-romane-venețiene-britanice.

Oligarhia a construit un cartel unic și integrat al materiilor prime, cu trei divizii – energie, materii prime și rezerve alimentare din ce în ce mai rare.

Figura 1 de mai sus ilustrează situația. În partea de sus se află Casa de Windsor și Club of Isles („Clubul insulelor”). Imediat sub ele se află principalele instrumente de control ale familiei Rothschild – Fondul Mondial pentru Natură – condus de Prințul Phillip – care conduce lumea în domeniul conflictelor etnice și al terorismului.

În grafic sunt enumerate firmele din cadrul fiecărui grup de cartel. Deși mențin ficțiunea de a fi corporații diferite, în realitate este vorba de un singur sindicat interconectat, cu un scop comun și multiple consilii de administrație care se suprapun.

Oligarhia deține aceste carteluri, iar acestea sunt instrumentele de putere ale oligarhiei, acumulate de-a lungul secolelor, pentru a încălca suveranitatea națiunilor.

Până în anii 1940, ponderea comerțului internațional cu cereale era de aproximativ 10 milioane de tone. Aceasta era o cantitate substanțială, dar mică în comparație cu dimensiunile comerțului care avea să urmeze.

Al Doilea Război Mondial a făcut ravagii pe glob, creând foamete în masă, în special în Eurasia și în ceea ce este astăzi Lumea a Treia. Sub impulsul unor programe americane precum „Hrană pentru pace”, comerțul mondial cu cereale a ajuns la 160 de milioane de tone până în 1979.

Astăzi, acesta este de 515 milioane de tone pe an. În plus, zeci de milioane de alte produse alimentare sunt comercializate în fiecare an.

Este normal ca țările cu surplusuri de cereale, carne, produse lactate și alte produse să le exporte. Dar celor patru regiuni exportatoare ale cartelului li s-a acordat întâietate într-un mod brutal, în timp ce o mare parte din restul lumii a fost împinsă într-o stare de înapoiere forțată.

Cele 2 familii (Rothschild și Rockefeller) le-au refuzat acestor națiuni semințele, îngrășămintele, gestionarea apei, energia electrică, transportul feroviar, adică toate elementele de infrastructură și bunurile de capital necesare pentru a le transforma în producătoare de alimente de sine stătătoare.

Aceste națiuni au fost reduse la statutul de vasali: fie importă din regiunile de export ale cartelului, fie mor de foame.

Cu toate acestea, cartelul alimentar deține controlul și la nivel internațional. De exemplu, în afara SUA, cei mai mari producători de soia și de produse din soia sunt Argentina și Brazilia.

Una dintre cele șase mari companii producătoare de cereale, Bunge and Born, s-a stabilit în Argentina în 1876 și a acumulat plantații de sute de mii de hectare. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a mutat și în Brazilia. În prezent, în Brazilia și Argentina, Bunge and Born este o forță majoră în ceea ce privește soia și produsele conexe, alături de Cargill, Louis Dreyfus și Continental.

Astfel, cartelul cerealelor domină producția pretutindeni. Înăsprirea și mai mult a controlului este dată de asocierile în participațiune, în special în domeniul producerii de noi soiuri de semințe și al biotehnologiei.

Cargill, cel mai mare exportator de cereale din lume, prin divizia sa Nutrena, este, de asemenea, cel mai mare producător de furaje pentru animale și de semințe hibride din lume. În 1998, Cargill a anunțat un joint venture cu Monsanto, una dintre cele mai importante firme de biotehnologie agricolă.

De asemenea, în 1998, Novartis (noul nume al companiei rezultat în urma fuziunii din 1996 a giganților elvețieni din industria chimică CIBA-Geigy și Sandoz) a format o societate mixtă cu Land O’Lakes și, prin intermediul acestora, cu ADM, pentru dezvoltarea de hibrizi de porumb specializați pentru piețele de alimente și furaje.

Între timp, cartelul alimentar a redus și regiunile de export, care se presupune că se bucură de un statut privilegiat, la o stare de aservire. În ultimele 4 decenii, milioane de fermieri din SUA, Europa, Canada, Australia, Argentina, Brazilia, India și Africa de Sud au fost exterminați.

Cele cinci companii cerealiere private au fost create pe ruta seculară a cerealelor Mesopotamia-Veneția-Burgundia-Elveția-Amsterdam, care astăzi se întinde în întreaga lume. Cele cinci mari companii sunt Cargill, Continental, Louis Dreyfus, Bunge și Born, iar André Cargill Company, cea mai mare companie de cereale din lume, are sediul în Minneapolis, suburbia Minnetonka din Minnesota. Aceasta fost fondată de scoțianul William Cargill, în Conover, Iowa, în 1865, și a fost condusă, începând cu anii 1920, de familia miliardară MacMillan. Însă adevăratul nucleu al Cargill se află la Geneva, în Elveția, unde își are sediul Tradax, Inc., divizia de comerț internațional a Cargill, înființată acolo în 1956.

Cumpărarea de către Archer Daniels Midland a companiei Töpfer, o companie de cereale cu sediul în Hamburg, Germania, a sporit considerabil prezența ADM în comerțul mondial cu cereale. Comerțul Töpfer este situat în cadrul vechilor rute Veneția-Elveția-Amsterdam-Paris și are parteneriate de afaceri extinse cu bijuteria coroanei britanice, Banca Rothschild.

Modul în care operează companiile din cartelul cerealelor este extrem de secretos. Toate, cu excepția ADM-Töpfer, sunt companii private.

Citiți aici integral analiza lui Sam Parker, pentru a înțelege gradul de concentrare ș de control pe care cartelul materiilor prime îl exercită asupra comerțului internațional și național cu produse alimentare.

https://www.activenews.ro/