Victima unui accident de circulatie reclama că în urma coliziunii a perceput un „fulger” și a simțit descărcări la membrele inferioare și superioare drepte.

Este transportată la un spital unde este diagnosticată o traumă cervicala. La două zile de la accident s-a prezentat cu tremurături în mâna dreaptă asociate cu o durere de cap. Un RMN cerebral dezvăluie un sindrom parkinson și, după expertiză, victima solicita șoferului vehiculului implicat și asigurătorului acestuia o despagubire pentru prejudiciul său.

După ce a afirmat ca dreptul victimei unui accident de circulație de a obține o compensație pentru vătămarea corporală nu poate fi redus din cauza unei predispoziții patologice atunci când afecțiunea rezultată nu a fost provocată de catre accident, Curtea de Apel a declarat că, în conformitate cu anamneza stării de sănătate a victimei, nu au fost depistate înainte de accident nici tremurul si nici boala Parkinson. A mai afirmat Curtea de Apel că dacă boala Parkinson nu este de origine traumatică, conform opiniilor de specialitate culese de expert, rezultă că această boală (1) a preexistat in victima ca o stare nerecunoscută anterior, (2) ca expertul nu poate spune în ce interval de timp s-ar fi produs această boală, (3) că patologia victimei nu s-a manifestat înainte de accident sub forma unei dizabilități si (4) că această boală nu a fost provocata doar de fapta ilicita astfel încât dreptul la despăgubire al victimei este nefondat.