Dinu Olărașu este unul dintre acei folkiști vizitați în permanență de muză (este și normal, fiind vărsător de februarie). Undeva prin 1995, l-am întâlnit pentru prima oară și de atunci, mi-a rămas aproape de suflet. Cu mulți ani în urmă, aveam o emisiune la Radio România Actualități, se numea „Melo de la 3 la 4” și era difuzată miercurea. În dorința mea de a aduce în prim-plan valorile muzicale, indiferent de gen, obișnuisem ascultătorii cu un invitat prezent în studio miercuri de miercuri.
Printre ei fusese și Ioan-Guyri Pascu, de care reușisem să mă apropii destul de mult (nici nu era dificil, deoarece Guyri era un om extrem de cald și comunicativ). Peste ceva timp, m-a sunat Guyri și mi-a propus un nume aflat la început de drum: Dinu Olărașu. Sincer să fiu, nu auzisem de el, dar am mers pe mâna lui Guyri, cunoscut pentru talentul său de a descoperi artiști autentici și de-ai lansa la casa proprie de discuri Tempo Music. A fost o surpriză plăcută atât pentru mine, cât și pentru ascultători. Tocmai își lansase primul său album, intitulat „Pur și simplu”.
Comunicarea noastră a fost atât de firească, încât am continuat seara la mine acasă, fără lichide, fiindcă sticla de vin cumpărată pe drum s-a făcut cioburi în contact cu gresia din bucătărie. De atunci, drumurile noastre s-au intersectat des, chiar dacă Dinu își schimba mereu domiciliul: din Bruxelles până în Sighișoara. Cu câțiva ani în urmă, l-am reîntâlnit la Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris, unde a încântat publicul printr-un recital susținut în Piața Sfatului. Neliniștit, inventiv, inspirat, imprevizibil. Nimeni nu-i poate contesta scânteia, harul, talentul.
De altfel, Dinu nu este numai compozitor și interpret, este și poet. I-a făcut mari pe mulți prin poezia lui, fiindcă la el nu poate fi vorba de simple texte. Uneori neînțeles sau etichetat în grabă, Dinu este un talent autentic care știe să viseze cu ochii deschiși. În același timp, este surprinzător de lucid, conștient de talentul său, un om sensibil și timid. Atent la ce se întâmplă în jur, surprinde publicul prin stilul său direct, dar și romantic.
Pare venit din altă epocă: mai sentimentală, mai visătoare. Îți lasă impresia că nu rezistă la ritmul secolului XXI, că este un protestatar, dar și un vizionar. De la serile petrecute cu el pleci cu sentimentul că încă se mai poate miza pe actul artistic de calitate, că nu este totul pierdut în privința culturii, că artiștii adevărați au fost, sunt și vor mai fi. Muzica lui te răscolește, te pune pe gânduri și te aruncă în lumea sinceră a poeziei. În particular, este ca pe scenă.
Nimic schimbat, nimic modificat. Te cucerește cu sinceritatea lui și te convinge că încă mai poți vedea „delfinii în mare”, că încă mai poți trăi fără a fi cumpărat, că mai poți întâlni oameni frumoși la suflet. Niciodată nu te plictisești în compania lui, niciodată nu te uiți la ceas să vezi cât timp ai petrecut cu el, niciodată nu poți pleca încruntat de lângă el.
Dinu este balsam pentru sufletele rănite, dar și semnal de alarmă pentru cei care trăiesc rupți de realitatea cotidiană. Acesta cred că este Olărașu. O inimă mare într-o societate egoistă, un risipitor de frumuseți într-o grămadă confuză și încruntată. Pentru toate acestea, îl admir și îl aștept pe scenă sau în forfota străzii să-i savurez talentul și felul de a fi. Mulțumesc, Dinu!
Articol realizat de Mihai Cosmin Popescu pentru Revista literară Libris.
s-a născut la data de 4 decembrie 1957 la București. Absolvent al Liceului George Enescu și al conservatorului din București. A fost cinci ani profesor în Fetești. Din 1987 lucrează la Radiodifuziunea Română, la secția de muzică corală. Este realizatorul emisiunilor Melo de la 3 la 4, Politon stereo, Du-mă cu tine la capătul lumii. Este cunoscut în special petru emisiunea Omul cu chitara de la Radio România Actualități (pe care o realizează alături de Ducu Bertzi).