Am lipsit tare mult de pe-aici, a fost o perioada in care am sintit nevoia sa ma focusez pe alte prioritati. Mi-am crescut fetita, am chemat barza cu o alta minune mica, si printre picaturi am mers, incet-incet, pe drumul cunoasterii de sine. Al depasirii obstacolelor pe care le ridicam singuri in calea unei vieti implinite si pline de fericire. Mai am mult de mers, dar important este ca fac pasi in directia potrivita.Recent, mi-am dat seama ca imi lipseste foarte mult acest blog. Sa scriu aici, sa vorbesc cu voi, despre vrute si nevrute, bune si rele. Si cum am devenit adepta zicalei: "Daca ceva nu merge, repara-l!", repar si acest neajuns, si va spun: "Bine v-am regasit! Mi-a fost tare dor de voi!"E foarte ciudat cum este atat de greu sa ne dam seama de ceva atat de evident cum e nevoia de dragoste de sine. De aici incepe totul, iubirea pe care le-o purtam celorlalti, grija pentru familie, dedicarea si devotarea completa fata de copii, de iubit, de meserie. Ca sa putem face toate ...