Despre oameni și sărbători

Nu știu la alții cum e, dar pentru mine sărbătorile de natură religioasă au avut mereu o însemnătate aparte. În marea majoritate a timpului însemnau fie că intru de gardă, fie că urmează să fac o boală acută care mă va ține departe de veselia cuvioasă a celor din jur. Dar anul ăsta ceva nu e în regulă cu Paștele: în primul rând nu-s de gardă, iar în al doilea rând am făcut pneumonia înainte de Florii.

Joi seară am reușit să o ștergem din București și să ajungem, în sfârșit, în sânul familiei extinse. Și ce discuții se puteau purta în jurul mesei de "Bun venit" dacă nu planuri pentru masa de Paște?

- Ne-am îngrășat, mamă. Câte mai vrei?

Cuvintele acestea dureroase mi le-a zis mama în timp ce îi întindeam farfuria ca să-mi dea niște amărâte de sarmale. Pentru a doua oară.

- Pune-mi 5 că 3 ai mai pus. La ce te referi, bre?

- La noi.

- La noi doi? Pune și oleacă de afumătură.

- La noi toți.

Fac un efort și sug burta. Parțial reușesc, dar presiunea se răsfrânge asupra inimii. Am de ales: siluetă sau tahicardie. Aleg încă două sarmale.

- Mă uitam la pozele noastre de acum un an...

Face o pauză lungă timp în care îmi mai pune o sarma.

- Ia-o și p-asta că rămăsese singurică. Ce ziceam?

- Că te pălise dorul.

- Nu. Făceam niște calcule.

Noroc că terminasem de mâncat că mă înecam cu dumicatul.

- Te uitai la poze și făceai calcule? D-aia n-ai bre timp să faci goblenuri, că te ții de matematică.

- Știi ce-am observat?

- M?

- Ce ți-am zis. Ne-am îngrășat. Cu toții.

- Ilinca e în creștere.

- Las-o în pace pe Ilincuța că ea, săraca, n-a mai luat un gram. Noi, ceilalți ne-am îngrășat.

- Și nu crezi că era mai bine dacă-mi spuneai asta înainte să-mi dai cinșprezece sarmale? Că acum mă simt vinovat.

Nu-mi răspunde. Pentru că era deja ocupată cu o altă idee.

- Părerea mea e ca anul ăsta să nu mai iei miel de Paște.

Îl privesc pe tata. Ochii mei scăldați în lacrimi îi cerșesc ajutorul. Înghite o sarma pe nemestecate și mă ajută.

- Și eu zic să nu iei miel.

Merci de ajutor. Coaliția împotriva mieilor mă revoltă.

- De ce, bre?

- Pentru că anul ăsta Paștele a venit prea devreme și carnea o să fie prea scumpă.

Tata a fost sortit gândirii înalte, inaccesibile muritorilor de rând. Așa că, umil, îi cer lămuriri:

- Care e legătura ?

- Ciobanii vor fi obligați să pună la vânzare doar carne de miel și asta o să urce prețul.

Am înțeles. Sunt tâmpit.

- Tot n-am priceput.

Iar tata încheie discuția tacticos în timp ce-și ștergea elegant farfuria cu o coajă de pâine:

- Păi cățeii fătați anul ăsta de abia seamănă a iepuri.