„I didn’t know I was a slave until I found out I couldn’t do the things I wanted.” (Frederick Douglass)
Sclav nu este doar omul ținut în sclavie de un stăpân de sclavi. Sclav poate fi oricine – sclavul propriei rațiuni – sclavul obiceiurilor, stereotipurilor și prejudecăților sale, sclavul propriilor erori de gândire, sclavul perspectivei sale și al atitudinii față de viață.
Cine se simte liber?
Viața omului nu este ușoară, fie că e vorba de o „vedetă”, de un om cu o avere imensă sau de un om oarecare. Desigur, greutățile sunt diferite – dar suferința tot suferință se numește.
Care ar putea să fie soluția pentru a suferi mai puțin? Una singură – din punctul meu de vedere. Schimbarea! Refuzul stagnării. Și nu mă refer la schimbare în sens fizic neapărat, nici la evoluția naturală a oricărui organism care traversează un ciclu de viață între momentul apariției și cel al dispariției, indiferent de încercările pe care unii le fac în căutarea iluzorie a secretului tinereții veșnice. Nu este vorba deci de a ne muta în alt loc în căutarea fericirii, nici de a face schimbări de aspect sau de status.
După mine, soluția este schimbarea perspectivei față de sine și față de lume, mult mai greu de obținut ca schimbările exterioare.
Dacă fiecare vede propria realitate, de ce nu ar alege-o pe cea care-i aduce minim de suferință? De ce s-ar limita la cea care-i creează nemulțumiri, frustrări, suferințe, invidie, dorințe aparent imposibile?
Închei tot cu un citat din Frederick Douglass:
„Endless action and reaction. Those beautifully rounded pebbles which you gather on the sand and which you hold in your hand and marvel at their exceeding smoothness, were chiselled into their varies and graceful forms by the ceaseless action of countless waves. Nature is herself a great worker and never tolerates, without certain rebuke, any contradiction to her wise example. Inaction is followed by stagnation. Stagnation is followed by pestilence and pestilence is followed by death.” (Frederick Douglass)
Spor la schimbarea conștientă și continuă!