Acum cinci ani…nu imi vine sa cred ca a trecut atat de mut timp…m-am mutat la casa.

Am crescut in oras, parintii in oras la bloc…bunicii materni in oras la bloc, bunicii paterni in oras la casa, insa genul acela de casa fara nici un pic de curte si de verdeata. A merge la tara mi se parea ca mergi intr-un loc magic dupa care tanjeam. Auzeam copii la scoala spunand plec la tara, la fel si vecinii de la bloc si ma intristam ca eu nu aveam asa un loc.

In acest context, cand sotul si cu mine am inceput vanatoarea de case, dupa cateva apartamente vazute in Bucuresti, am schimbat foaia si ne-am indreptat catre periferia Bucurestiului si am gasit la doar 2 km de granita Bucurestiului casa cea mai frumoasa pentru noi. E casa care ne-a fascinat inca din anunt.

Ne-am mutat si chiar daca interiorul era asa cum il doream curtea nu era ce ne-am dorit. Anterior era curtea perfecta pentru gratar si bere, iar eu visam la o curte care sa imi inspire vacanta, plaj...