Doamna cumsecade stătea pe bancă, iar afară era cald. Aveai impresia că ți se dezlipește pielea de pe oase. Lângă ea s-a așezat o doamnă mai puțin cumsecade, de pielea căreia hainele parcă ar fi vrut să se descotorosească. Respira grăbit și încerca să spună ceva. Cuvântul „apă” s-a descătușat anevoie de buzele nefiresc de umflate.