Ochii cerului

aşteptau în ploaia

amintirilor tăcute

şi-mi spuneau

că le pare rău...

Ascultam, 

dar sufletul râdea 

de sinistra lor 

comedie amară...

Ochii cerului

plângeau strigând

după gândul care fugea

să prind ultimul tren...

Tăceam, 

ascultam,

dar şi eu aşteptam

trenul spre alte lumi 

de lumină...

Ochii cerului 

se opriră din plâns

şi tăcură....

Orele târzii

nu cunosc tristeţile

rămase în timpul 

ceasurilor dereglate