”Viața reintră în normal. Luca și Cleopa se duc în treaba lor. Puterea a biruit Adevărul din nou. Iar a învins corupția, iar au învins banii, iar a învins cine poate, nu cine trebuie. Cum să nu fii trist, când erau atât de aproape? În urmă cu puține zile erau cei mai importanți în noul guvern din Ierusalim. Acum, Emaus e locul unde vor să-și petreacă restul vieții.

Ce atâta oraș? O mizerie plină de corupți! Și curățenia pe care a făcut-o Isus în templu, cu ce rost? Se umple iar de mizerie. Mergem la țară, la sărăcie, ne vedem de pluguri, de animale, de familii. Schimbatul lumii nu-i de nasul unor amărâți! S-o schimbe alții! Te-ai trezit vreodată vorbindu-L pe Isus de rău? Cam asta făceau ei. Ai fost dezamăgit vreodată de El? Cum să moară așa josnic?

Bine c-a potolit furtuna, dar a murit ca ultimul tâlhar. Vine Isus lângă ei și-i întreabă de subiectul discuției. Te întreabă Domnul uneori: Despre ce vorbești?Despre ce vorbești cu pruncii tăi? Despre ce vorbești cu nevasta/cu soțul tău? Despre ce vorbești cu vecinii, prietenii, colegii, familia? Te oprești, Îl privești trist și-L întrebi: ”Tu ești complet străin de suferința mea?”

Nu, nu-i deloc străin! De fapt, tocmai El a trăit-o, a fost în centrul ei, subiectul ei! Durerea de care vorbești tu, e durerea Lui. În realitate, tu ești străin de dezamăgirea-ți proprie. El a trăit-o mai profund decât tine.”

Continuarea AICI