Lumea a ajuns într-un moment de explozie de cunoaștere.
Informațiile sunt accesibile oricui, în variate forme, astfel încât
nimeni nu mai are nicio scuză să fie neștiutor (dacă își dorește
cu adevărat să știe). În discuțiile mele mă confrunt tot mai
des cu situația în care să trebuiască să recomand o anumită
lectură, un anumit program audio-video sau o anumită practică.
Acest lucru nu poate decât să mă bucure și să mă onoreze. Faptul de
a vedea că oamenii sunt pregătiți de schimbare, faptul că
oamenii își doresc să crească și să investească în ei
înșiși... mă încântă până la extaz.
De ce?
Pentru că în ultimii ani am descoperit că singurul lucru
care ne asigură succesul suntem noi înșine. Deși în fiecare zi
renunțăm la noi pentru ceilalți: muncim pentru alții, petrecem
timp cu oameni cu care nu am vrea, mergem la întâlniri forțați de
câte un context, ascultăm discuții de care suntem sătui...
faptul că suntem dispuși să ne alocăm și doar 30 minute/zi pentru
noi înșine... reprezintă un câștig.
Tocmai din acest motiv (și impulsionată de o întrebare pe care
o primesc tot mai des: Cu ce îmi recomanzi să încep?) am
decis să vă povestesc despre o carte care mie, personal, mi-a
deschis ochii minții.
Secretul meu...
Deși multă lume nu știe acest lucru, copil fiind, nu mi-a
plăcut să citesc. Eram tare iritată când trebuia să îmi fac
lecturile de vacanță și căutam orice metodă de a mă eschiva. Am
fost, probabil ca și tine, un copil activ... în vremea în care
toată distracția se găsea încă în stradă.
Urmând un liceu teoretic... profil filologie... am cam ajuns
să înghit cărți. Și cu cât citeam mai multă beletristică, cu atât
ajungeam să detest și mai tare poveștile. Îmi plăcea să văd
acțiunea din spate, să aud vocile personajelor și să simt emoția
narațiunii... dar nu aveam constanță.
... asta până am descoperit psihologia
De fapt aceasta a fost prima mea interacțiune cu studiul
minții. Ani buni am citit, recitit și îndrăgit autori precum Allan
Pease, John Gray și Robert Kiyosaki. Am avut chiar și o perioadă în
care îmi ghidam existența pe principiul brut promovat de
Secretul Rhondei Byrne. Nu cred că există om care să nu fi
auzit despre spectaculosul Secret, sau să nu fi văzut
documentarul, ori chiar să nu fi simțit pe propria piele principiul
abundenței. Înțelegând doar partea simplă a secretului am ajuns mai
devreme sau mai târziu la frustrare, când am văzut că lucrurile pe
care mi le doresc vin cu întârziere. Totuși... era bine, dar
trebuie să mărturisesc că nu am înțeles cu adevărat totul decât
abia după ce am citit CARTEA care cu adevărat mi-a deschis
ochii minții, mi-a ascuțit urechile să înțeleg și m-a făcut să simt
esența existenței. Și, culmea, toată această profunzime a venit
dintr-o carte scrisă într-un limbaj atât de accesibil. Cu
alte cuvinte, este o carte atât de ușoară încât m-a
lovit.
Ulterior am aflat că există state unde principiile explicate
de această carte sunt predate copiilor încă de la grădiniță!
Atunci m-a lovit și mai tare. Atunci am realizat cât de întârziată
sunt și cât timp am pierdut stând departe de ceea ce este cu
adevărat important în existența noastră: dezvoltarea
personală.
Dezvoltarea personală - cheia împotriva plafonării
Ulterior am folosit inclusiv eu în trainingurile mele
principiile expuse de autor. Indiferent că era vorba despre un
training de vânzări, unul de antreprenoriat sau o sesiune de life
coaching, cele 7 obiceiuri au reprezentat ABC-ul
evoluției pentru mine.
Gata, nu vă mai fierb. Este vorba despre:
Stephen R. Covey - Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace
Recunosc că această traducere nu este neapărat preferata mea.
Recomand mai degrabă ediția aceasta, sau chiar varianta în limba
engleză (disponibilă inclusiv în format audio pentru cei care au
încă CD player în mașină).
Cartea aceasta este pentru cei cărora nu le prea place să
citească, cei care se plictisesc repede, dar care chiar își
doresc cu tot dinadinsul să evolueze. Nu este pentru cei care
vor să se plafoneze, pentru cei cărora le place să fie împrumutați
mereu și mai ales nu este pentru vampirii energetici și cei care
cred că viața lor este cea mai rea și intoxică pe toată lumea cu
negativismul și drama lor. Nu este pentru acești oameni, pentru că
acești oameni NU VOR schimbare.
Covey are un mod foarte deschis și, de-a dreptul șocant de a
pune problema. El nu stă să se ascundă pe după vorbe pompoase. E
prea bun și prea practic să te plictisească cu nimicuri (cam cum am
eu tendința). După primul capitol nu vei mai putea lăsa cartea
din mână! Îți garantez.
Cartea este scrisă pentru oameni normali care au aspirații,
pentru cei care s-au săturat să fie la dispoziția tuturor, pentru
aceia care înțeleg - sau măcar au o minimă bănuială - că
sunt stăpânii propriului destin. Fără să realizezi, cartea îți
blochează argumentele. Nu mai ai ce să mai zici în apărarea
ființelor toxice din viața ta. Are puterea de a șterge praful acela
gros de pe oglinda ta și de a te înfățișa ție-ți exact așa cum
ești. Vei simți schimbarea de a doua zi... și asta pentru că, deși
acum e normal să ai tendința să mă contrazici (și eu ziceam la fel
înainte de a o citi), vei ajunge să vrei TU să te
schimbi.
Nu-ți voi da spoiler din carte, nu îți voi spune care sunt
acele 7 deprinderi ... dar vreau să îți spun că totul este mult mai
ușor de aplicat decât pare.
Așa mi s-a aprins mie focul cunoașterii. Coincidență sau nu,
am descoperit această carte exact când am decis să îmi iau viața în
mâini și să risc: mi-am dat demisia dintr-un job bun, fiind mamă
singură și având destul de multă nevoie de siguranță în viața mea.
Apoi a început expansiunea mea și de acolo nu am mai știut decât să
urc. Totul se datorează acestei cărți.
De fapt, dacă stau să mă gândesc, cred că am mai scris cândva
un articol despre ea... doar că pe Facebook.
În orice caz, dacă vrei să crești, îți planifici evoluția,
știi că poți mai mult... te vezi altundeva, într-un loc mai bun, cu
o bucurie răsunătoare... atunci te invit să citești această carte
și să îmi spui ce părere ai.
Am avut dreptate? Chiar și dacă nu am avut, te invit să mă
contrazici.
Așadar? Acesta este primul pas pe care eu îl știu.
