Ați auzit de amânarea recompensei[1]? Mulți susțin că, dacă avem capacitatea de a rezista tentației de moment, pentru a aștepta cu răbdare să culegem fructele când ajung la maturitate, este un semn bun. Adică suntem de lăudat, avem șansa de a face ceva bine în viață.
O altă perspectivă cu totul apare când vorbim despre procrastinare. Procrastinarea este tot o amânare, doar că este considerată o amânare rea, nu una bună, ca în cazul controlului poftelor și a amânării plăcerii de moment.
Procrastinarea înseamnă a amâna, fără a fi necesar, momentul începerii unei sarcini, a întârzia executarea sarcinii, preferând realizarea altor activități în locul celei care ar fi fost planificată în acea perioadă. Se consideră că procrastinarea este un obicei negativ și cuvântul în sine poartă o conotație peiorativă.
Și atunci de ce în anumite cazuri amânarea (recompensei) este un obicei bun, în timp ce în alte situații amânarea (realizării unei sarcini) este un obicei rău?
Nu pare să fie tot o dublă măsură, pe care o folosim de multe ori, fără să ne dăm seama?
[1] Vezi Marshmallow Test, un experiment inițiat prin anii 1980 și reluat de multe ori de atunci.