dintre sute de catarge
farul din Alexandria nu a fost un mit
el chiar tăia noaptea în felii
luminând valurile timpului care au ajuns până la noi
viaţa mi-a pus mâna pe umăr şi m-a întrebat: vrei să mă ai?
da! şi am căzut în lume doborât de preaplin
iar ea m-a investit cavaler de viaţă cu paloşul ei de aer
în cadrul uşii-întredeschise, cuvântul stingher se strânge-n volane
ruşinea-l doboară dar silabele-i plâng de foame
iar prostituţia nu-i pentru oricine, îţi trebuie dorinţă şi chemare
m-am descheiat la toate rimele şi-am plătit taxa
în cameră, eu, cuvântul şi toate fanteziile mele
împreună desenând rânduri-rânduri gânduri-gânduri