August 18, 2021 By CFT Team
Îngropat într-un articol plictisitor care discută despre numărul evreilor care au murit în lagărul Jasenovac din Croația în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – publicat în Jerusalem Post –
Dejan Ristic, directorul interimar al Muzeului Genocidului din Belgrad, Serbia, face un lucru destul de remarcabil și fară rezerve, admiterea asupra lipsei probelor la Auschwitz:
… Urmând logica ridicolă, pseudo-științifică, anti-civilizație și rușinoasă care în acest articol revizionist neagă numărul victimelor din Jasenovac doar pe motiv că nu există date medico-legale adecvate (cu excepția a 2.500 – 4.500 de victime, cum zice fals autorul ), am putea pune întrebarea dacă este posibil să negăm în același mod numărul de 1.200.000 – 1.500.000 uciși în Auschwitz, deoarece nu există dovezi medico-legale pentru această afirmație …?
Desigur, această „lipsă de dovezi” a fost coroborată de Ephraim Kaye – unul dintre directorii muzeului israelian Yad Vashem – care a susținut că lipsa completă de dovezi fizice de la Auschwitz este „dovada” că milioane de evrei au fost „uciși” acolo.
UN MONUMENT pentru a onora victimele lagărului Jasenovac. (credit foto: ANTONIO BRONIC / REUTERS)
„Logica” aici este că lipsa dovezilor este „proba” că „naziștii” au eliminat toate probele, altfel ar exista dovezi că Holocaustul a existat.
Acesta este un exemplu de manual implorând întrebarea, care este aceeași tehnică de argumentare în care rabinii se angajează în Talmud.
De fapt, cu mult înainte ca războiul să se termine și taberele să fie eliberate, presa evreiască planifica deja eventualitatea că nu vor exista gropi comune care să demonstreze Holocaustul – așa că încă din 1943 au început să avertizeze publicul anticipat, să nu se alarmeze atunci când nu vor fi descoperite gropi comune.
Sfântul patron al Holocaustului – Eli Wiesel – s-a angajat, de asemenea, în aceeași dublă gândire evreiască atunci când a încercat să explice cum ceva ce este adevărat nu s-a întâmplat în realitate:
„Conversația a devenit mai relaxată. M-a întrebat despre munca mea. A vrut să știe dacă poveștile pe care le-am spus în cărțile mele erau adevărate, dacă s-ar fi întâmplat cu adevărat. Am răspuns nu prea convingător: „În literatură, Rebbe, anumite lucruri sunt adevărate, deși nu s-au întâmplat, în timp ce altele nu, chiar dacă s-au întâmplat.” — Eli Wiesel, autobiografie
„Despre oameni pe care îi cunoșteai? „Da, despre oameni pe care poate i-am cunoscut”. Despre lucrurile care s-au întâmplat? „Da, despre lucruri care s-au întâmplat sau s-ar fi putut întâmpla”. Dar nu au făcut-o? „Nu, nu toți au făcut-o. De fapt, unele au fost inventate aproape de la început până aproape de sfârșit.” Rebe s-a aplecat în față ca și când ar fi vrut să mă măsoare și a spus mai mult cu tristețe decât cu furie: Asta înseamnă că scrii minciuni! Nu am răspuns imediat. Copilul certat din mine nu avea nimic de spus în apărarea sa. Cu toate acestea, a trebuit să mă justific: „Lucrurile nu sunt atât de simple, Rebbe. Unele evenimente au loc, dar nu sunt adevărate; altele sunt – deși nu au avut loc niciodată. ” – Eli Wiesel, „Legendele timpului nostru”
„În cartea [mea]„ O generație după ”există o frază care poate explică ideea mea:„Anumite evenimente se întâmplă, dar nu sunt adevărate. Altele, în schimb, sunt, dar nu se întâmplă niciodată.” Atunci! Sunt supus anumitor evenimente și, pornind de la experiența mea, descriu incidente care s-au putut întâmpla sau nu, dar care sunt adevărate. Eu cred că este foarte important ca martorii să fie mereu și peste tot. ” – Eli Wiesel, „O generație după”
VIDEO
Vezi și – Rabin din New York: supraviețuitorul „lagărului de exterminare nazist” care nu a fost niciodată acolo
