Inainte de efectuare OAT :

Se recomandă 10 ml de urină prima dimineață înainte de mâncare sau băutură. Pacienții trebuie să evite merele, strugurii (inclusiv stafidele), perele, merisoarele și sucurile lor cu 48 de ore înainte de colectarea specimenelor. Evitați suplimentele de arabinogalactan, echinacea, ciuperci reishi și riboză timp de 48 de ore înainte de colectare.

Markeri62-66

Acid 2-hidroxiizovaleric, acid 2-oxoisovaleric, acid 3-metil-2-oxovaleric, acid 2-hidroizizocaproic și acid 2-oxoisocaproic - Acești metaboliți sunt legați de conversia aminoacizilor cu lanț ramificat (BCAA) în energie în schelet mușchii. Creșteri ușoare pot rezulta din acidoză lactică, cetoză episodică sau deficiențe ale vitaminelor tiamină sau acid lipoic. Creșterile extreme sau multiple pot însemna boala de urină cu sirop de arțar (MSUD). Această tulburare este definită de un deficit al unui complex enzimatic numit alfa-cetoacid dehidrogenază cu lanț ramificat, care este necesar pentru a metaboliza BCAA. Mai jos este o figură pentru a ajuta la vizualizarea căii.

Figura 1: Degradare oxidativă a BCAA leucina, izoleucina și valina. Transaminarea BCAA este catalizată de o aminotransferază cu un singur lanț ramificat (reacția 1). Decarboxilarea oxidativă a BCKA este catalizată de complexul mitocondrial unic lanț ramificat a-cetoacid dehidrogenază (reacția 2). Blocul metabolic la a doua reacție are ca rezultat MSUD.

Marker 67

Acid 2-Oxo-4-metiolbutiric - Acest metabolit poate fi crescut în erorile înnăscute ale metabolismului metioninei; Exemplele includ: deficit de S-adenosilhomocisteină (SAH) hidrolază, deficit de metilenetetrahidrofolat reductază (MTHFRD), deficit de metionină adenosiltransferază și deficit de glicină N-metiltransferază. Dacă este suspectat, testarea genetică este justificată prin intermediul aminoacizilor din plasmă.

Markeri 68-70

Acid mandelic, acid fenilactic și acid fenilpiruvic - Acești metaboliți sunt asociați cu tulburarea genetică fenilcetonurie (PKU), care este cauzată de o deficiență a enzimei tetrahidrobiopterină (sau BH4). În cazurile în care apar creșteri foarte ușoare, aceasta poate fi cauzată de aportul excesiv de fenilalanină (dietă sau suplimentare). Insuficiențele sau deficiențele biopterinei pot fi un alt potențial. Figura 2 este o vizualizare a descompunerii fenilalaninei și tirozinei în legătură cu defectele PKU și biopterină.

Mandelic este, de asemenea, asociat cu PKU, deși nu este prezent pe figură și nu este la fel de bine înțeles. Se crede că este format din acid fenilpiruvic direct în cantități mari. Este un marker care poate dezvălui potențial o expunere la stiren, măsurată la testul GPL TOX, atunci când este crescută, deoarece este generată în metabolismul stirenului.

Figura 2: Căi ale metabolismului fenilalaninei și tirozinei. Defectele enzimatice care cauzează afecțiuni genetice sunt descrise ca bare orizontale care traversează săgeata (reacțiile) de reacție. Căile pentru sinteza cofactorului BH4 sunt prezentate în violet. PKU * se referă la defecte ale metabolismului BH4 care afectează fenilalanina, tirozina și triptofanul hidroxilazele.

* Adaptat de la defectele metabolice ale aminoacizilor. Fenilalanină. 2015.

Marker71

Acid homogentizic - Acidul homogentisic este crescut în tulburarea genetică acidurie homogentizică (cunoscută și sub numele de alcaptonurie). Acidul homogentizic dăunează cartilajului și valvelor cardiace, cu potențialul de a precipita pietre la rinichi și pietre în alte organe. Simptomele apar de obicei după vârsta de 30 de ani, dar urina întunecată (aproape neagră) este evidentă la naștere. Creșteri ușoare pot indica starea purtătoare genetică heterozigotă a bolii.

Marker 72

Acid 4-hidroxifenilactic - Valorile crescute sunt frecvent asociate cu tirozinemii, care pot rezulta din dezvoltarea imatură a sintezei enzimatice la sugari sau deficiențe genetice. Creșteri ușoare pot fi cauzate de aportul crescut de tirozină, metabolismul bacterian al intestinului (specii potențial clostridiene), sindromul intestinului scurt sau afecțiuni hepatice

Marker 73

Acid N-acetilaspartic - Acidul N-acetilaspartic crescut se datorează tulburării genetice a bolii Carnavan, o degenerare spongioasă a creierului care poate cauza o boală fatală.

Marker74

Acid malonic - Asociat cu tulburarea genetică deficit de malonil-CoA decarboxilază sau acidurie malonică cu activitate normală de malonil-CoA decarboxilază. Este puțin probabil ca valorile ușor crescute ale urinei să fie semnificative clinic.

Marker75

Acid 4-hidroxibutiric - Nivelurile foarte ridicate pot indica tulburarea genetică care implică deficit de semialdehidă succinică dehidrogenază. O scădere a acestei enzime duce la o creștere a GABA și GHB, în special în creier și măduva spinării, ducând la o multitudine de tulburări neurologice.

În concluzie, acești metaboliți măsoară funcționalitatea enzimelor asociate cu utilizarea organismului de anumite grupe de aminoacizi, mergând dincolo de digestia și absorbția aminoacizilor. Prin urmare, valorile scăzute nu indică defecte în descompunerea sau absorbția proteinelor, ci mai degrabă deducția este că enzima asociată funcționează bine, deoarece nu există o rezervă a acelui metabolit. Datorită rarității acestor boli genetice, este neobișnuit să vezi creșteri în această secțiune, mai degrabă, este mai frecvent să observi valori scăzute. Având în vedere acest lucru, atunci când apar creșteri în această secțiune, poate fi util să folosiți serviciile de consultații pentru a ajuta la investigarea în continuare a potențialei necesități de testare genetică.

OTA

Ocratoxina A (OTA) este cea mai comună micotoxină care apare la test. Intervalele medii pozitive sunt în general cuprinse între 15-30 nanograme / g de creatinină pentru persoanele suspecte de micotoxine. Rezultatele s-au dovedit a fi mult mai mari în cazuri mai extreme, nivelurile ajungând până la sute și chiar mii.

Toxicologie

OTA este mai ales o nefrotoxină, mai ales că se referă la tubul proximal, care a fost observat în mai multe filuri. De asemenea, poate afecta sistemul imunitar; cu toate acestea, mecanismul exact este variabil între diferite specii. S-au observat studii privind prezența OTA și epuizarea celulelor limfoide și stimularea producției de citokine în special cu IL-2 și IL-5. Alte influențe sunt legate de inhibarea diferitelor enzime, cum ar fi fenilalanina hidroxilaza, fenilalanina-ARNt sintetaza, fosfoenolpiruvatul carboxicinazei renale și carboxipeptidaza A. De asemenea, OTA poate îmbunătăți peroxidarea lipidelor, care este un alt aspect al leziunilor celulare cauzate de această micotoxină. De asemenea, are potențialul de a provoca proliferarea celulei prin interferența cu semnalizarea hormonală Ca2 + și, prin urmare, de a afecta homeostazia Ca2 + AMPc.

Proprietăți

Structural, OTA constă dintr-o grupare para-clorofenolică, care conține o porțiune dihidroizocumarină, care este legată de L-fenilalanină printr-o legătură amidică. La un pH neutru, OTA este ușor solubil în apă și solubil în solvenți organici polari. Odată ce apar condiții alcaline, devine solubil în toate soluțiile apoase. Punctul său de topire este cuprins între 90 ° C (194 ° F) și 169 ° C (336,2 ° F), în funcție de solvent, dovedind o stabilitate ridicată în special în procesarea alimentelor.

Metabolism

Este absorbit în sistem, pe cale orală, cutanată sau prin inhalare. Din punct de vedere al ingestiei, OTA este absorbită în tractul GI prin diferite puncte. Luând act de faptul că grupul hidroxil al OTA este mai mult sub formă neionizată la pH scăzut, ceea ce îmbunătățește absorbția acestuia, prin urmare o cantitate semnificativă de OTA este absorbită în stomac. De asemenea, este ușor absorbit în intestine prin difuzie pasivă, care este ajutat de legarea OTA de albumina serică. Acest complex crește, de asemenea, timpul de înjumătățire cu o singură doză de OTA care durează aproximativ 35 de zile. Se crede că această capacitate de legare este cea care permite OTA să se transfere din sânge în lapte.

Corpul uman încearcă să elimine unele OTA prin bilă, cu toate acestea reciclarea enterohepatică face acest lucru mai puțin eficient. Odată ajuns în ficat, microsomii citocromului P-450 împreună cu NADPH metabolizează OTA în continuare în hidroxiochratoxină A pentru eliminare. OTA în sine este excretată în principal prin urină, totuși sistemul de transport al anionului organic în tubulii proximal și distal al rinichiului reabsorbe activ OTA. În acest moment, OTA este transportat cu proteine ​​purtătoare mai mici, care permit compusului să treacă prin membrana glomerulară la o rată crescută. Acest lucru crește și mai mult bioacumularea și contribuie la timpul de înjumătățire prelungit, ducând la cauza nefrotoxicității care rezultă cu expuneri consistente, mai mari.