Două, Doamne, două!

Două, Doamne, două!

Gata, ajunge! Avem două ministrese, amîndouă frumoase. Ca la o adunare electorală de pe vremea lui Ceaușescu, ținută într-un cămin cultural din Munții Apuseni. Era prezentată candidatura unei cucoane spilcuite de pe nu știu unde pentru un post de deputat în Marea Adunare Națională, forma de mîntuială a Camerei Deputaților de acum. Și un bade care stătea în primul rînd și se tot holba la gleznele și nurii candidatei a ridicat mîna și cînd i-a fost dat cuvîntul s-a sforțat bătrînește și a zis doar cîteva cuvinte: Măcar îi faină!

Moțul a dezumflat toată adunarea cu o concluzie simplă. Toată prefăcătoria politică și tot jocul desemnării madamei aveau un singur sens. Femeia respectivă era măcar frumoasă! Cam așa este și acum.

Măcar „îs faine!” Cică au și ...