Se apropie noaptea.
O noapte ce cade
în torente albe.
Din loc în loc,
pe pământul rece și umed
cresc flori de gheață.
O lună plină agonizează
printre vârfurile copacilor,
legănându-se haotic.
E frig, iar vântul plânge
cu ochi plini de brumă.
Atâta liniște coboară
din cerul plin de nea,
încât orizontul își îmbracă
aripile de plumb...
și astfel își mai adună
în suflet încă o iarnă.
