Am început cu mure în pădurea de cum treci puntea peste Valea
Glăjăriei. Numărate: două tu, două tu, două tu. Am continuat cu
zmeură împărțite din ochi și, în apropiere de cabană, cu frăguțe.
La întoarcere, ospățul cu zmeură a pierdut orice numărătoare: cât
cuprinde!
Cea mai lungă drumeție a Mirunei s-a datorat și companiei nu doar
fructelor, căci altfel se îndeamnă la mers când mai are pe cineva
de vârsta ei.