SCHIMBĂ-TE PE TINE IAR LUMEA TA SE VA SCHIMBA
Nimeni nu va veni să te salveze sau să te
schimbe.
Viața ta este rezultatul deciziilor tale.
Ești singurul răspunzător pentru ceea ce trăiești
acum.
* * * *
* * *
Schimbarea nu este nici simplă și nici ușoară, pentru că
presupune - așa cum îi spune numele - o trecere de la o stare veche
la ceva nou, neîncercat până atunci.
Dacă vrei să te schimbi, va trebui să te pregătești
pentru o călătorie în necunoscut, unde nu mai au ce căuta fațete
vechi ale tale. Vrei să faci o schimbare? Reține că asta înseamnă
că NU MAI POȚI RĂMÂNE LA FEL CA IERI, NU MAI POȚI FACE ACELEAȘI
LUCRURI CA IERI ȘI SĂ AȘTEPȚI O ALTĂ VIAȚĂ, ALTE REZULTATE. Am
scris cu majuscule pentru a sublinia importanța mesajului și pentru
că nu prea este auzit.
În munca mea cu oamenii am văzut prea puțini oameni -
comparativ cu numărul celor care au participat la seminarii,
cursuri sau tabere - care au fost dispuși să se lepede de toate
obiceiurile și apucăturile din trecut. E greu, știu, dar pentru
mine este uimitor să văd câți oameni își folosesc energia pentru a
se justifica de ce la ei nu merge, nu se poate, că alții sunt de
vină; aceeași energie putea fi folosită pentru a găsi soluții.
ACEEAȘI ENERGIE! Investită sau irosită. Am întâlnit oameni care nu
erau pregătiți să se lepede de măștile pe care și le-au pus; unii
nu știau cine ar fi fără ele, alții erau prea înfricoșați să își
recunoască în oglindă că s-au mințit atâția ani. Când, în lucrul
împreună, au început să scoată la suprafață adevăruri îngropate și
negate, mulți s-au speriat de demonii care au ieșit din întunericul
lor și au ales să fugă departe de mine sau de colegii de grup care
le-ar fi putut aminti frânturile de adevăr care au ieșit la
lumină.
Unii dau vina pe Dumnezeu, că El i-a pedepsit; alții au
arătat cu degetul spre mine supărați că au scos la suprafață
lucruri urâte. Unii aleg să se victimizeze într-una, fără să-și dea
seama că a fi victimă îi împiedică să fie în adevăr. Victimizarea
înseamnă să te plângi într-una ce au zis sau făcut alții, și să
refuzi să vezi că tu trebuie să-ți asumi responsabilitatea să fii
om matur. A-ți plânge de milă te ține într-una în starea de a nega
adevărul: acela că oricând ai fi putut lua o altă decizie decât cea
care te-a adus aici, acum.
Mulți își imaginează că atunci când lucrează cu cineva,
un îndrumător, pentru a se schimba, acel cineva și toți ceilalți
vor trebui să înghită doar povestea prezentată așa cum au vrut,
doar varianta lor, și să nu pună vreo întrebare care să clatine
scenariul prezentat. Alții spun doar jumătăți de adevăr, doar cât
îi favorizează pe ei.
Am văzut chestia cu luatul jucăriilor și plecat mai ales
la cupluri, atunci când iese la iveală mai mult decât se vrea să se
vadă. De exemplu, unul știe mai mult decât celălalt, și ține
ascunse anumite lucruri; sau iese la iveală că unul sau amândoi
sunt altfel decât au pozat. Și pleacă.
Am avut cupluri care spuneau că pe ei îi unește
suferința și, deci, aveau nevoie de suferință pentru a rămâne
împreună. Unul a început să-l convingă pe celălalt că e bolnav, că
nu se simte bine, doar era nevoie de suferință.
Am avut cupluri în care unul nu știa totul despre
celălalt; când a început să iasă adevărul la suprafață, eu am fost
de vină că eram prea dură, și plecați au fost departe, să nu iasă
prea mult afară.
Am lucrat cu oameni care au spus adevăruri și secrete
dureroase; în primă fază s-au simțit bine că le-au spus, dar apoi
au fugit de frica să nu fie spuse mai departe, uitând de
confidențialitatea semnată de ambele părți.
Am lucrat cu oameni care au fost la alte ateliere, cu
alții, unde au fost învățați spiritualitatea pozitivă: se neagă tot
ce este negativ și se pune accentul doar pe iubirea divină, pace,
armonie și afirmații pozitive. Dar ei aveau, adânc îngropate,
traume vechi și erau plini de ură, de ranchiună, neiertare și de
frici. Cum să negi ceea ce este și să spui ceva în ce nu crezi în
adâncul tău?
Schimbarea este dură, este dureroasă, pentru că
presupune să renunți la cine ai fost și să devii în fiecare zi o
persoană din ce în ce mai diferită. Te-ai victimizat până acum;
dacă vei continua, vei rămâne în același loc.
Nu-ți mai plânge de milă și nu mai căuta doar
îndrumători care să îți înghită povestea și să nu-ți vadă
fisurile.
Nu mai da vina pe altcineva, tu ai luat deciziile pe
care le-ai luat, chiar și pe cele de a-i lăsa pe alții să decidă în
locul tău.
Nu mai da vina pe părinții tăi, mai ales dacă ai depășit
vârsta de 30 de ani. Nu mai ești copil; vrei să fii tratat ca un
adult, devino unul!
Dacă cauți îndrumători de catifea și vrei să participi
la seminarii doar pentru a-ți spune povestea și necunoscuților, e
foarte bine, dar e alegerea ta. Niciun campion nu a urcat pe podium
pentru că antrenorul i-a spus că e un cuminte și special și că
poate să facă antrenamentele când și cum vor mușchii
lui.
Singurii care au reușit au fost cei care s-au săturat să
fie cine au fost până atunci, de viața lor din trecut, oameni care
nu se mai suportau și aveau nevoie de un „antrenor” care să nu-i
lase să lenevească, care să-i scuture din când în când, mai ales
atunci când orgoliul le spunea că nimeni nu suferă ca ei și că toți
trebuie să le respecte suferința. Ei s-au bucurat că nu erau
singuri în aceste călătorii, că aveau alături oamenii din grup care
le oglindeau amănunte de lucrat și cu care puteau povesti fără să
se simtă ciudați.
Dragă Om, ca să îți rezolvi problemele trebuie doar să
spui adevărul; sau cel puțin să ți-l spui ție. Dacă stai cu un
partener pentru banii lui, recunoaște, nu te mai jura că iubirea e
puternică, dar nu există atracție. Dacă nu-ți mai place partenerul
și vii acasă cu neplăcere, recunoaște asta, nu mai da vina pe el că
s-a schimbat. Dacă nu te-ai căsătorit sau nu ai început o relație
din iubire, cunoaștere profundă și devotament, ci din frica de
singurătate, recunoaște asta pentru că relația oricum se va
destrăma. Dacă ajungi să nu-ți mai suporți viața, munca, cine ai
devenit, recunoaște; altfel vei ajunge bătrân și bolnav înainte de
vreme.
Schimbarea este dificilă pentru că presupune să cobori
în iad, să-ți iei la rând demonii (frici, furii, rușine, vinovăție,
ranchiună, orgoliu, etc), să-i cunoști, nu să-i eviți, să vezi ce
vor de la tine, și să faci pace cu ei. E posibil? Da, dar e un drum
anevoios, greu pentru că nu ești obișnuit să ai răbdare și să îți
accepți și micile înfrângeri. Nu ai voie să te abați de la drumul
odată început, și nici nu ai voie să te oprești, chiar dacă tu asta
ai decis din diverse motive. De ce? Imaginează-ți că ai început un
drum, El Camino, care are 769 de kilometri. Dacă te abați de la
drum, nu vei mai încheia ceea ce ți-ai propus, iar dacă te vei
opri, ce faci? Te întorci cu coada între picioare? Rămâi acolo
între necunoscuți? Cam așa este și cu drumul către tine: e greu,
îți vine să renunți, îți vine să dai vina pe oricine, îți vine să
strângi de gât pe oricine te pune față în față cu oglinda ta reală,
îți vine să plângi, să te duci înapoi la răul cunoscut. De aceea,
doar câțiva ajung la capăt. Drumul te maturizează și scoate din
tine omul care crede în el. E nevoie de disciplină, perseverență și
multă încredere în tine că poți face asta.
Drumul către tine este pavat cu multă răbdare și iubire
de sine. Sau nu va fi deloc.
De aceea, oamenii care vor reuși sunt cei care nu se
plâng prea mult pentru că ei știu că fac asta pentru ei, nu pentru
alții. Ceilalți... se vor întoarce la răul cunoscut dând vina pe
oricine altcineva decât ei.
Tu cum ești, călătorule?
Binețe, Om matur!
Edith Elisabeta
Kadar
Arad,
29.06.2025
* * * *
* * *
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe
acest blog aparţin dr. Edith Kadar.
Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se
păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina
publicației.
(HAS_LINK_BACK)
Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor
nu se poate face fără aprobarea autoarei.
