Există în viață lucruri care, pentru că nu pot fi asimilate și trăite în întregime, sau în plinătatea lor, sau într-o neîntreruptă imersiune existențială, necesită o raționalizare a lor în experiența umană. Îmi place Bach, dar nu cred că l-aș putea asculta 24/7 (cu pauzele necesare de somn) dacă mi s-ar oferi oportunitatea. Îmi plac fructele de mare, dar nu aș mânca în fiecare zi; cu cât mai rar, cu atât mai mare este plăcerea.

Vă vine să credeți sau nu, la fel se întâmplă cu noi și în privința celor sfinte.

David ar vrea să locuiască toată viața lui în Casa lui Dumnezeu.[1] Oh, da, e o dorință frumoasă, nimic de zis. Dar mai sunt niște războaie de purtat, niște fii de disciplinat, o împărăție de pus pe roate, niște ispite de biru...