Dacă şi atentatul acesta de la Paris se va termina cu un „marş
de solidaritate” şi o campanie pe Fb de „solidarizare”, înseamnă că
e grav de tot….
Băieţii prind curaj. Ne buşesc tot mai sistematic (atentatul
de ieri a fost un atac armat bine coordonat, impecabil), periodic-
riscând să ne trezească. Cu toate acestea ei mizează pe cu totul
altceva: pe frica noastră. Nu frica noastră de ei, de Islam- ci
frica noastră de a recunoaşte că de 250 de ani, dar mai acut de 50
de ani am construit o lume de iluzii.
Că totul e iluzoriu- de la economia noastră ficţională, „de
pe” bursă, până la felul în care am înţeles democraţia, libertatea,
egalitatea, societatea…
Ei ştiu că felul nostru, al occidentalilor, de a reacţiona la
probleme este acela de a ne face că nu există. Iar atunci când ele
ne lovesc, de a le minimiza prin reacţii stupide- de un
comercialism ieftin.
După orice eveniment al lumii occidentale, că e dramatic sau
glorios, de 50 de ani încoace ai o certitudine- te poţi alege măcar
cu un tricou „comemorativ”, dacă nu şi cu alte câteva materiale
„promoţionale”. Sau măcar vreun sticker „solidar” pe
Facebook.
Însă după această reacţie puternică emoţional, ieftină dar
colorată comercial şi plină de pathos, vine apoi replierea în
propriile valori comode, în credinţa în progres şi cea mai bună
dintre lumile posibile.
Fiecare eşec este tratat panglossian (de la Pangloss, un
simpatic personaj al lui Voltaire, pentru necunoscători). După
secvenţa telenovelistică, a lacrimaţiei pentru victime, ne
scufundăm capul şi mai adânc în nisipurile iluziilor ideologice cu
care ne-am înconjurat.
După fiecare atentat se mai pierd nişte libertăţi civile
pentru….cetăţenii occidentali, se insistă şi mai mult pe secularism
….împotriva creştinilor şi se promovează şi mai tare ideea
că….trebuie să înţelegem şi să respectăm mai bine Islamul.
Oricărui eşec al multiculturalismului i se răspunde cu mai
mult multiculturalism, oricărui eşec al UE i se replică cu mai
multă integrare ueuropeană.
Să nu uităm că acesta este departe de a fi primul atentat. El
vine dintr-o lungă serie de atentate ale căror consecinţe au
fost….mai puţină libertate, mai mult multiculturalism, mai puţină
suveranitate,mai multă UE, mai puţin creştinism, mai mult
Islam.
A vorbi despre ciocnirea civilizaţiilor şi jidhad, e „fascism”
si incorect politic. A cere integrarea sau expulzarea musulmanilor,
e de-a dreptul „rasism”.
Adevărul cel mai trist? Acela că musulmanii ar fi tâmpiţi să
nu profite de pe urma prostiei noastre. Şi cum nu sunt tâmpiţi,
calvarul e la început.
Sursa: Bogdan Duca
