E TOAMNĂ .
E toamnă… de altundeva, un licăr
În frunze tremură, pe note, trist,
Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi
Şi -n lacul toamnei mă cufund, persist. .
În mine, toamna cade, prin duminici,
Prin venele de aburi, ce mă suflă,
Mirarea mea abundă în privelişti,
Şi în parfumul verde, luminile triumfă.
Mai las o frunză, pe obraz să-mi pice
Descântecul vernil, ca să mai plâng,
E toamnă de altundeva, iar eu aice,
De dor de voi, pădurilor, mă sting…
Lilia Manole
sursa,Hi5… trimisa de un prieten.
Ce dimineata!
Din categoria:Uncategorized
