E TOAMNĂ . E toamnă… de altundeva, un licăr În frunze tremură, pe note, trist, Cu strugurii îmbrac ai verii nuferi Şi -n lacul toamnei mă cufund, persist. . În mine, toamna cade, prin duminici, Prin venele de aburi, ce mă suflă, Mirarea mea abundă în privelişti, Şi în parfumul verde, luminile triumfă.

Mai las o frunză, pe obraz să-mi pice Descântecul vernil, ca să mai plâng, E toamnă de altundeva, iar eu aice, De dor de voi, pădurilor, mă sting… Lilia Manole sursa,Hi5… trimisa de un prieten. Ce dimineata!