Am tot evitat sa scriu postari despre sotul meu. Nu am un motiv anume, insa nu ii place sa fie in centrul atentiei sau sa vorbesc despre el, iar eu i-am respectat decizia. Azi insa, vreau sa scriu despre el. Vreau sa stie, mai mult decat stie deja, ca ii multumesc. Ii multumesc pentru ca ma iubeste, pentru ca imi suporta toanele si pentru ca ma face sa ma simt speciala in fiecare zi. Nu am stiut cum sa imi exprim sentimentele, afectiunea si recunostinta fata de o persoana inainte sa il cunosc pe el. El m-a iubit de la inceput si m-a invatat sa ma iubesc si eu. El a avut incredere in mine si nu a incetat nici o zi fara sa imi spuna ca pot mai mult. El m-a apreciat mereu si imi aminteste mereu cat de mandru este ca sunt sotia lui si mama copilului lui. El e cel care m-a invatat sa spun un altfel de 'multumesc', un altfel de 'imi pare rau'. Nu exista zi fara sa ma imbratiseze si sa imi spuna ca ma iubeste. Este omul care investeste zilnic in mine si care mereu stie ce sa imi spuna, omul care da totul la o parte pentru mine, omul care ma surprinde mereu. Este el, omul meu, sotul meu, partenerul meu, sufletul meu pereche.