Orice intervenție asupra vieții, îndeosebi asupra celei umane, implică o serie de consecințe de natură etică. Bioetica s-a individualizat ca disciplină a eticii aplicate începând cu anii 1970, când cerința unei dezbateri și găsirea unor metode despre alegerile morale ale personalului din domeniul medical, în fața descoperirilor din genetică și a noilor tehnici medicale, devine o necesitate.

Când avem în vedere persoana umană, mai precis embrionul și fătul, urmările intervențiilor medicale depind de valoarea pe care o dăm respectivei entități. Cu cât știința și tehnica ne oferă posibilitatea de a ne crește tot mai mult puterea asupra celorlalți, societatea pare să uite de valorile fundamentale ale persoanei. Autoritățile naționale și internaționale, care au menirea să afle echilibrul dintre etică și drepturi, nu ar trebui să piardă din vedere faptul că d...