Persoana episcopului Teofan a avut o enormă
însemnătate în istoria propăşirii morale a societăţii ruseşti.
Setea pentru unirea totală cu Dumnezeu, care l-a determinat să se
izoleze, nu a privat lumea şi apropiaţii săi de ajutorul lui.
Chiar din pustia sa îndepărtată a fost o mare personalitate
publică, sprijinind şi îndrumând mii de oameni în viaţa lor
duhovnicească.
Dobândind o mare experienţă duhovnicească
printr-o totală lepădare de sine şi o asceză severă zilnică,
Episcopul Teofan a împărtăşit cu generozitate din comorile
experienţei sale duhovniceşti tuturor celor care aveau nevoie de
ele. Nimeni dintre cei care au apelat la el în scris nu a fost
lipsit de sfătuire. Însă el şi-a exercitat influenţa într-un mod
mult mai extins prin intermediul cărţilor sale. Cum să-ţi trăieşti
viaţa creştineşte; cum să nu cădem în deznădejde în mijlocul
mlaştinii ispitelor, necazurilor, slăbiciunilor şi sub povara
deprinderilor noastre păcătoase; cum să-ţi doreşti mântuirea şi să
începi lucrarea desăvârşirii morale; cum să duci, pas cu pas,
lupta pe calea aceasta şi să pătrunzi din ce în ce mai mult în
adăpostul mântuitor al Bisericii - despre astfel de lucruri vorbesc
cărţile Episcopului Teofan.
În această privinţă se aseamănă marelui
lucrător pe ogorul renaşterii duhovniceşti a poporului rus,
Sfântul Tihon de Zadonsk, care a scris tot atât de mult, de bine şi
de pătrunzător despre mântuirea sufletului omenesc aflat în
mijlocul primejdiilor din această lume
păcătoasă.
Dincolo de întreaga înţelepciune
duhovnicească pe care o aflăm în cărţile sale stă chipul curat al
unui mare ascet. Fiecare cuvânt al Episcopului Teofan produce o
impresie foarte puternică fiindcă poartă în el amprenta vieţii
sale. Când spune: „Nu vă lăsaţi atraşi de pământ. Toate sunt
coruptibile; numai fericirea de dincolo de mormânt este veşnică,
neschimbătoare şi adevărată, şi ea depinde de modul în care ne
petrecem viaţa aceasta!” - atunci ca o mărturie vie a acestei
perspective corecte asupra lumii şi a destinului sufletului
omenesc stă propria sa lepădare de sine, izolarea sa şi dorinţa de
a nu cere nimic altceva de la viaţă decât nevoinţa pentru
Dumnezeu.
Extras din Scurta
biografie de E. Sumarokov, tradusă de Părintele Serafim Rose şi
publicat în
The Orthodox
Word
(Sfântul
Teofan
Zăvorâtul,
Râvna duhovnicească.
Scrisori către
monahi,
Editura Sophia, pp.
169-171)
Sursa: Doxologia
