Et nunc et simper

Şi cei ce plâng ca şi acei ce râdO luptă duc amară,-Năuntrul lor e-aceeaş tragedie,Aceeaş iarnă tristă şi pustie,Aceeaş primăvară. Pe orice faţă-o lacrimă de pică,Un zâmbet de răsare,În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,Ori raza bucuriei de străbateE ‘n toţi ceva ce ochilor n’apare. -Porniţi pribegi, călătorim, purtând,Ca să le pierdem toate,Comori de visuri, de speranţe... Citește în continuare →