Sau Empatia Divina

Tulpina mileniilor s-a smuls din Marele Sine

Arbore purtat , rămuros, fiinţa migratoare

Nici mintea nu-i mai ştie nici înţelege noima, rostul,

Rânduiala. ,

Memoria lumii a erupt prin miriade de halouri fisurate

De la substanţă la Inteligencia Sacra ceva s-a epuizat

Şi astralul nu redistribuie e doar neant

Reminiscent ; şi imemoriala foame a morţii de repaos

A seminţei zburate din haos

Umanul a fost sădit şi ciclic altoiul

Captiv în mişcarea spirală

„Precum în cer aşa şi pe terra”

precum în atom aşa şi în om

din sălbăticia libertăţii ultra-pure

săltând pe talazurile timpului

fractalic compozit

numărul divin

oglindindu-se –n etern cu nesaţiu de sine.

(Fiinţa este rediestezică

Şi telepatică .

Ceva atemporal se ascunde operei, sieşi !

Ne reumple de enigmă cunoaşterea .

Eroarea care determină în derizoriu

Sublimul

Şi prin aceea că murirea este

măsurată în infime răsăriri şi amurguri

pentru ca fiinţa să poată suporta

şi ideea să transceandă palpabilul

suntem foame a energiei de sine

îngemănaţi cu visul şi fantasmele

care au umbre fascinant colorate

din sfărmata aură Apheiron

ay ! substratul biochimic al trsiteţii acesteia !

ay,freatica memorie şi izbucnirile ei

periodice –n insesizabila panoramare a

Precesiunilor !

Murim

Memoria murmură agonia orgasmul şi visul

triada şi Legea anamnezica confirmată de

intuiţia lui Niels Bohr

Cromozomul inaccesibil cunoaşterii

Îl purtăm implantat

Auto-distructiv a se salva dăinuirea

Însă prin Sacrificiul naturii

Pe cadranele Celuilalt Timp

Frate şi soră Unul despicat

reciproc din incestul gemelar al

genezei

nu ochii nostri văd

ci vederea vede

nu creierul nostru cugetă

ci inteligenţa sophia duhul

nu lumina o vedem ci

ca raportare viteza luminii

cum strălucirea lunii pline

este doar oglindirea ternului

dintr-un soare îndepărtat

ce se autodevoră

suntem Lumină

prin aceea că oglindindus-e-n

relativitate

atracţia gravitează Urobouros

înghiţindu-şi ciclic

primordială sămânţa

perpetuum pulsatoriu

călătoreşte spre Inefabila Noapte

L’Inconnosabile

Splendoarea eonilor Muzica Sferelor

În lobul temporar

Întredeschisă poarta conturându-l pe zeu

Revelaţia cu zăvor spre interior

Fereastra altui spectru

Vitraliul cu esoterică

Viziune :

Să –şi recunoască Părintele Fiul.

Eugen EVU (Discheta roz, 2007)