Eugenio Montale- Visul deținutului

Zigzagul graurilor peste turnuri

în zi de bătălie, mie aripi,

un fir de ger polar,

ochiul șefului pazei prin vizor,

trosnet de nuci zdrobite, o uleioasă

sfârâială din temniți și frigări

adevărate ori zise - dar paiele sunt aur,

opaițul tulbure devine vatră

dacă, dormind, cred că-ți stau la picioare.

Epurarea durează de totdeauna, fără motiv,

Se spune că de-abjuri și de subscrii

te poți salva de-acest măcel de gâște;

că cine se leapădă, însă trădează

și vinde carnea altora, ia linguroiul

în loc să se sfârșească în pate-ul

hărăzit Zeilor pestilențiali.

Încet la minte, rănit

de culcușul ghimpos m-am contopit

cu zborul moliei pe care talpa

o fărâmește pe podea,

cu kimonourile în ape ale luminii

întinse-n auroră, pe bastioane,

în vânt adulmecai miros de ars

de la colacii din cuptoare;

am privit împrejur și am stârnit

iriși pe zări de pânze de păianjeni

și petale pe fierul de la gratii,

m-am ridicat, iar am căzut

în adâncimi unde e veac minutul-

izbirile și pașii se repetă

și încă nu știu dacă la festin

voi fi tocat sau tocător. Lungă-i zăbava

visul meu despre tine nu-i sfârșit.

Trad. Marian Papahagi