Hortensia Papadat-Bengescu, autoarea cu un debut întârziat, și-a făcut ucenicia ca epistolieră. Scrisorile ei merită privite ca o microliteratură a sufletului, ca un roman al spovedaniei, al descărcării sufletești, al adâncului ființei, care caută să-și umple singurătatea prin scris. Așadar, corespondența a reprezentat factorul determinant pentru parcursul ei literar, iar colaborarea la Viaţa Românească şi, mai târziu, […]