Eram copil și abia așteptăm sa vina seara de ajun, Crăciunul, sarbatoarea mult așteptata. Nu erau atâtea bunătăți, dar ceea ce aveam era suficient, suficient încât bucuria sa fie deplina.
Astăzi avem de toate!!!
Avem mese imbelsugate, avem luminite și podoabe incat
pana și bisericile au ajuns ca “pomul de Crăciun” , avem haine
scumpe, avem concerte peste concerte, avem mai mult de cât am avea
nevoie, suntem suprasaturați, dar nu mai avem bucurie. De la an la
an comercianți își deschid porțile tot mai devreme, deoarece
Crăciunul a devenit pur comercial. Magazinele si târgurile de
craciun si-au expus marfa atrăgătoare si tot mai diversificata cu
1-2 luni înainte.
Da, poate ca ma contraziceți si spuneti ca este bucurie.
Nu contest, dar bucuria manifestata azi nu are legătura cu bucuria
magilor si a pastorilor de pe Câmpurile Bethleemului.
Când ma gândesc la Sarbatoarea Nașterii Mântuitorului
îmi amintesc de refuzul de care s-a izbit Maria cu Iosif când au
căutat găzduire, ma gândesc la iesle, la mirosul animalelor din
grajdul sărăcăcios, ma gândesc la primul scâncet de Copil care a
trezit Universul, ma gândesc la locul in care S-a născut Iubirea pe
pământ și nu in ultimul rând ma gândesc la Regele care s-a
întrupat, dezbrăcându-se de Slava cereasca, părăsind Cerul si miile
de îngerii sa vina pe pământ, ca mai apoi sa împlinească planul
divin la Golgota.
Nașterea Domnului evidențiază și ne învața ce este
smerenia, nu opulenta.
Este un așa mare contrast intre adevarata semnificație
și ceea ce ce sărbătorim noi. Goana după super-ofertele
magazinelor, goana de a sarbatori, dar fără Sărbătorit ne face sa
credem ca toate nu sunt decât o poveste ambalata frumos de
Crăciun.
Unii sarbatoresc Craciunul, unii nu-l sarbatoresc si
aceasta din diferite motive, fie nu cred in Isus Hristos, fie ca se
impiedica de data cand a avut loc nasterea Domnului, dar Craciunul
trebuie sarbatorit, insa nu oricum.
Fara Bethleem nu exista Golgota, fara nastere nu exista
o rastignire, iar fara rastignire nu exista o inviere.
Fie ca bucuria cereasca sa ne inunde inimile si
gandurile noastre sa le indreptam spre iesle, spre Rege, spre Cel
care a venit in lumea aceasta ca noi prin El sa fim
mantuiti.
Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia
va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
Părintele veșniciilor, Domn al păcii.
