fără un pic de joacă totul se plictiseşte

culegeam lumina din ochi
venise vremea recoltei
mereu era toamnă și primăvară
deodată
semănam culegând
cu mâna lui mâine
prietenul nostru din copilărie
viitorul

ne-am văzut ultima dată
pe când eram țânci
și sugeam direct de la țâță
idealuri mai verzi decât iarba
de borangic a nestatornicului
timp de acum

abia de ne-am recunoscut
când am întins deodată
și instantaneu mâna
să culegem din ochiul celuilalt
lumina