Mi-s stele pe gene. Mi-e-un dor
monstruos.
Am vânt în privire, pe umeri doar stele.
Martoră-i luna.
Ne cernem zăpezile
dincolo de cuvinte
unde trestiile crecute în palme
îşi scutură mugurii.
unde trestiile crecute în palme
îşi scutură mugurii.
Atâta cer tremurându-ne pe călcâie.
Mă întreb dacă stelele
sunt colţuri sau doar fâşii de lumină.
Sau poate giulgiuri de ceară
încorsetându-ţi noaptea privirii
pe pleoape.
Hai la cules de nuferi!
Atâta iubire în poiana de zâmbete.
ce ningeau liniştit peste mine
s-au prăbuşit
în marea cea albă
cu aromă de mosc
a îmbrăţişărilor
tale.
Mi-e sufletul mare.
Mi-e gândul copac.
Sunt valuri neatinse.
