Mi-s stele pe gene. Mi-e-un dor monstruos.
Am vânt în privire, pe umeri doar stele. Martoră-i luna.
Ne cernem zăpezile
dincolo de cuvinteunde trestiile crecute în palmeîşi scutură mugurii.
Atâta cer tremurându-ne pe călcâie.
Mă întreb dacă stelele sunt colţuri sau doar fâşii de lumină.Sau poate giulgiuri de cearăîncorsetându-ţi noaptea privirii pe pleoape.
Hai la cules de nuferi!
Atâta iubire în poiana de zâmbete.