OFELIA.Afterlife ‒ un spectacol măiestrit
E cineva acolo? „Luna face ca lumina să apară mereu în fața mea și-mi face fața să strălucească.” A fi sau a nu fi. Ei bine, e povestea ce o pune pe Ofelia, nu pe Hamlet, în lumină. Lumină a lunii, de vreți, a zborului, a imaginării, a iubirii. Unde mai este loc de iubire? E viziunea prin ochii Ofeliei. E o actriță atentă la toate nuanțele, la toate detaliile, fragilă și putirincioasă. Este un text covîrșitor de bun. Pentru că Dan Coman este un fin și subtil cunoscător al psihologiei feminine. În urmă cu ceva ani, cred că în 2018, dar m-a cam scos de pe șine pandemia și nu mai pot pune în timp prea bine evenimentele, am văzut un spectacol care m-a cucerit pe loc, „Hamlet și noi”, creat de aceeași Antoaneta Cojocaru, cu o trupă extraordinar de inventivă, un spectacol cu suflu tînăr, vizionar, un amestec al perspectivelor, o regăsire a temelor din vremea lui Shakespeare în zilele noastre. Cînd am aflat că, de data asta, Antoaneta propune perspectiva din colțul Ofeliei mi-am zis î