Intr-o vreme, cand purtam doliu la vedere, m-am intalnit in casa
unor prieteni cu niste oameni faini. El... pedant, elegant, colorat
si sictirit de lumea asta gri-neagra-cenusie. A avut o remarca
despre prea mult negru la mine, ne jucam ceva joc. Ea... un soricel
(asa ii ziceam eu uneori, de la soare), o tipa calda si
zburdalnica.
M-am intalnit de curand cu el. Soricelul nu mai este in viata lui.
Acum era langa el femeia-dulap-copac, multa si gri. Posaca si
incruntata.
Soriceeel!
7 ani făra tati.Hmm.