Heei! Ce mai faceți?
Am terminat în prima zi a lunii august cartea
Femeia-oracol de Mrgaret Atwood. Mi-a fost dor să scriu o
recenzie, dar nu am mai scris una de mult timp, deci vă rog să mă
iertați dacă mă pierd printre cuvinte, haha. M-am uitat și printre
recenziile anterioare ca să văd ce și cum scriam, dar când le-am
văzut mi-am pus mâinile în cap! Sunt groaznice! :)) Dacă ar fi să
le editez mi-ar lua extrem de mult timp, deci am să le las așa în
speranța că nimeni nu va mai da peste ele.
Sper totuși ca recenzia de astăzi să fie mai explicită și mai
clară.
Încep prin a povesti puțin ideea cărții, dar fără să vă dau
prea multe detalii pentru că trebuie să vă las și vouă ceva de
descoperit, hihi. Cartea este povestită din prisma lui Joan Foster,
un personaj care ne va arăta o perioadă destul de lungă din viața
ei. Fiind copleșită de întorsătura pe care lucrurile din viața ei
au luat-o, aceasta îți plănuiește moartea, lăsând în urmă toate
greutățile pentru a începe o nouă viață, sub o nouă identitate.
Personajul nostru ne povestește câteva evenimente din viața ei de
după ce și-a înscenat moartea, dar și foarte multe detalii din
viața ei anterioară. Aflăm în carte despre trecutul ei încă de când
era o fetiță mică, obeză, care a crescut sub privirea parcă mereu
nemulțumită a mamei. Povestea se schimbă după ce scade drastic în
greutate și parcă cu pierderea greutății începe o nouă perioadă din
viața ei. Totuși, umbra trecutului mereu planează deasupra ei și nu
de multe ori simte că este captivă în trecut, că încă este obeză
sau că o dată cu pierdere greutății se simte dezgolită. Joan Foster
ajunge în timp să trăiască sub multiple identități, fiecare
identitate fiind atribuită unei anumite acțiuni sau unei anumite
persoane. Întâlnim în carte și multe incertitudini prind dragostea,
care este înfățișată foarte real.
Acum că aveți o idee despre carte, am să vă împărtășesc și
niște păreri care sper să vă ajute să vă dați seama dacă v-ar
plăcea. Cel mai mult mi-a plăcut la carte faptul că e reală și
prezintă evenimente așa cum sunt ele. Nu îți face o impresie
greșită despre dragoste, spunându-ți că totul e bine și roz, ci
înfățișează relațiile cu toate probleme lor. Personajul nu este
sigur de ceea ce simte și la un moment dat se gândește că de fapt
nu a iubit pe nimeni cu adevărat. Există în carte câteva fragmente
care vorbesc despre spiritualitate. Personajul intră în contact cu
un grup de persoane care practică tehnici precum scrierea automată
sau proiecții astrale. Mi-a plăcut și cum a fost înfățișată relația
dintre ea și mama ei, în majoritateac cărților mama este înfățișată
drept cea mai bună prietenă, dar aici e atfel. E o carte care se
citește ușor, dar care are un mesaj profund. Finalul este deschis,
nu este nimic cert și autoarea te invită pe tine să decizi ce se va
întâmpla cu personajul principal, Joan Foster.
Sunt critici care afirmă că această carte este o biografie,
deoarece Joan Foster, personajul cărții, publică la rândul ei o
carte numită „Femeia-oracol”. Totuși, autoarea afirmă că criticii
mereu caută în fantezie realitate și în realitate fantezie. :)
Cartea are 454 pagini, dar, repet, se citește ușor, iar stilul
autoarei m-a captivat. În ultima poză este cățelul meu, a venit și
el când am făcut pozele, mi-a spus să vă salut pe toți! ;))
Ce părere aveți despre postare?
Dacă ați citit și voi această carte sau orice altă carte
scrisă de Margaret Atwood lăsați un comentariu mai jos și
spuneți-mi cum vi s-a părut! :)
Vă aștept comentariile cu mult interes!
