Da, ziua de 29 iunie a fiecarui an, cea inalta in sinaxarul crestin datorita jertfei Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, este si ziua de recunostinta pentru cei ce trudesc in penitenciare.
Sau ar trebui sa fie, insa firescul si autenticul lucrurilor legate de simbolistica acestei sarbatori capitale pentru lumea inchisorilor aluneca, pe an ce trece, intr-un relativism de neinteles.
Cred ca ocrotitorii apostolici ai acestei bresle pamantesti ce a fost investita cu o uriasa responsabilitate sociala, sunt nedumeriti in Cer de izolarea la care sunt supusi la randul lor, cei care ar trebui sa le insufle lumina si libertate interioara celor cu adevarat condamnati.
Mai nou, ostracizati irational si aproape zilnic pe la televiziuni dubioase, din interese penale si politice dezgustatoare si evidente, cei care lucreaza in inchisori tac, indurand privatiuni psihologice pe care cei din afara zidurilor nu le pot intelege si adesea nici nu vor.
Ore nesfarsite de munca in conditii de o duritate extraordinara, in care trebuie sa ramai calm, echilibrat si dincolo de toate profund uman, fiindca lucrezi cu oameni care au nevoie de un ajutor cu totul special.
De multe ori uiti sa oferi acest ajutor propriei tale familii sau nu mai esti in stare.
Un supraveghetor de pe o sectie de detinere cu trei sute de oameni trebuie sa execute timp de 12 ore, aproape neintrerupt, un balet psihologic care pe altii ii poate dobori irevocabil dupa numai cateva minute. Trebuie sa stii sa treci repede si convingator de la sensibilitate la autoritate, de la umor la seriozitate, de la control la autocontrol.
Da cititorilor, omul nostru e singur pe sectie cu sute de detinuti pe care trebuie sa-i vrajeasca aproape teologic la fiecare serviciu, astfel incat lucrurile sa mearga ca la farmacie.
Adica sa respecti intocmai legea, dar sa lasi loc si pentru cele ale sufletului si milostivirii crestine.
Fiindca cu adevarat nu este vorba doar de o simpla meserie, ci de un mestesug uman profund, care poate atinge insusi cerul apostolic a lui Petru si Pavel, atunci cand iti implinesti menirea doar cu Hristos si cu legea in inima.
Voua, celor care lucrati in inchisori si care onorati cu adevarat aceasta slujire extraordinara, deopotriva sfasietoare si mantuitoare, va doresc sa impliniti lucrurile pana la capat, cu dreapta masura.
Daca societatea nu ne intelege menirea, cu certitudine ca rasplata va veni atunci cand vom avea mai mare nevoie. Atunci cand, oricum, societatea nu te mai poate ajuta cu nimic. Atunci cand verdictele sunt eterne.
Pana atunci, zile binecuvantate in inchisoare. Bunul Dumnezeu e vesnic in ceruri si nu ne va lasa.
Autor: Horia Chis, director Penitenciarul Baia Mare