După o lună agitată și foarte ocupată cu diferite probleme revenim în sfârșit la normal și continuăm activitățile noastre de iarnă care au fost cam neglijate în ultimul timp și Ana a simțit asta. De data aceasta am pregătit materiale axate în jurul oamenilor de zăpadă, activități care erau programate pentru luna decembrie chiar după joaca cu fulgii de zăpadă, dar nu a mai fost să fie. Cu două săptămâni în urmă am fost plecată din țară fără Ana și eu m-am simțit ca și cum am abandonat-o la bunici (cu toate că ea s-a distrat) așa că, la întoarcere, m-am gândit să fac ceva mai special pentru ea. Mi-am adus aminte că a fost în culmea fericirii când am îmbrăcat-o în fermier anul trecut și am făcut repede un costum de om de zăpadă cu ce aveam la îndemână prin casă, o pereche de colanți albi, o bluză albă pe care am cusut nasturi negri din pâslă, un fular roșu și o fustiță făcută din tul alb după un tutorial de aici. Nici nu pot să vă spun cât de bucuroasă a fost când a văzut cum o îmbrac, mai ales la vederea fustiței care stătea destul de înfoiată (am tăiat prea înguste fâșiile de tul) dar, fără alte explicații, vă prezint omulețul meu de zăpadă, mai bine spus fetița de zăpadă.

După ce și-a admirat costumația, s-a învârtit, a sărit și a fugit prin toată casa m-a întrebat fericită dacă mai am și alte surprize și desigur că am avut, șapte surprize special pregătite pentru ea.

De mică Ana a fost fascinată de cifre și numere, peste tot pe unde vedea numere vroia să știe ce sunt și ce înseamnă. A învățat foarte repede să numere până la o sută și apoi mult mai repede adunarea până la zece iar acum am ajuns să numărăm din doi în doi și din trei în trei tot la cerea ei. Cu alfabetul a fost exact pe dos, e interesată de litere, vrea sa știe să citească dar nu vrea să le învețe. Într-o perioadă chiar mi-a spus că literele sunt plictisitoare, așa că am lăsat copilul în pace și am așteptat. În jurul sărbătorilor de iarnă au început din nou întrebările: ce scrie aici, ce literă e asta, mami știi cu ce litera începe mașină?, vrei să spun cuvinte cu A? și multe altele, așa că am reintrodus literele în joaca noastră. Încă studiez reacțiile Anei la activitățile simple cu alfabetul și nu știu dacă este pregătită să studiem fiecare literă în parte dar cât timp ea dorește vom continua. Dacă nu am insistat cu alfabetul până acum cu scrisul nu am încercat deloc. Am eu o frică, nu știu de ce sau de unde, să nu o învăț să scrie greșit sau urât, dar de data aceasta am lăsat ideile mele prostești deoparte și am făcut primul pas. Prima surpriza pentru Ana a fost tăvița cu sare pentru a exersa scrierea literelor, activitate în stil Montessori și idee preluată de aici. Am folosit o tavă de lemn, sare fină de bucătărie, oamenii de zăpadă și literele din șmirghel - sandpaper letters. Literele din șmirghel nu sunt ale noastre, sunt împrumutate (mulțumim :*) și sunt doar literele mari dar au fost perfecte pentru activitatea noastră.

Activitatea a decurs aşa: Ana a luat cartonaşul cu litera din smirghel şi a urmarit forma ei cu degetul iar apoi eu sau ea, depinde dacă recunoştea sau nu litera, pronunţam sunetul scos de aceasta. Atenţie la acest aspect, spunem de exemplu dî, fî, gî, hî nu de, ef, ge, haş. Pe urmă a aşezat cartonaşul în tavă şi a căutat omul de zăpadă corespunzător precum şi pălăria lui. Oamenii de zăpadă conțin literele mari iar pălăriile literele mici. La sfârșit a trasat litera cu degetul în sare (și litera mare și cea mică). Am învățat-o să scuture tava pentru a nivela sarea dar am folosit și cartonașele în acest scop pentru că, dacă nu știți până acum, Ana e foarte energică și scutura toată sarea afară din tavă.

La sfârşit am aranjat toate literele în ordine alfabetică împreună cu oamenii de zăpadă.

Prima carte citită de noi a fost Snowmen at night de Caralyn Buehner, o carte foarte amuzantă care a devenit preferata Anei iarna aceasta deoarece ilustrațiile sunt foarte detaliate iar oamenii de zăpadă sunt haioși tare. Povestea începe cu un băiețel care a făcut un om de zăpadă dar a doua zi el arată ca și când ar fi trecut printr-o bătălie. Acest lucru îl face pe băiat să se întrebe: ce fac oamenii de zăpadă noaptea? Răspunsul este clar nu? Oamenii de zăpadă noaptea se duc în parc, beau cacao rece ca gheaţa, se dau pe patine, fac curse şi îngeri de zăpadă, merg la săniuş şi se bat cu bulgări de zăpadă până dimineaţa, când obosiţi se întorc la locul lor. În engleză povestea este foarte frumos scrisă în rime, iar împreună cu ilustraţiile foarte reuşite cartea a avut un mare succes la noi. Pe Ana o distrează tare mult aventurile lor și tot timpul îmi arată care om de zăpadă și-a pierdut mănușa și care nu mai are nasturi.

A doua carte citită de noi a fost The Snowman de Razmond Brigg şi nici nu vă pot spune în cuvinte cât îmi place cartea aceasta. Desenele sunt calde iar povestea este magică, perfectă pentru prințesa mea care își dorește să citească, deoarece nu are cuvinte. Cartea ne arată aventura magică a unui baieţel cu omul de zăpadă contruit de el. Omul de zăpadă prinde viață iar aventurile lor ne spun o poveste plină de imaginație, vise și dorințe. Cartea a fost adaptată într-un filmuleț animat de 26 de minute pe care eu îl recomand din tot sufletul, noi am urmărit împreună filmul și ne-a plăcut foarte mult, chiar mai mult decât cartea.


Prin iarnă am primit un șablon cu oameni de zăpadă pentru figurine din ipsos și am turnat un set de test pentru Ana, nu știam sigur cumva reacționa la el. A fost foarte încântată când a văzut ce urma să facem dar după prima figurină a vrut să renunțe deoarece, și acum citez: e prea greu și greșesc. Da, mai trebuie să lucram la motricitatea fină și sunt în căutare de activități care să nu o plictisească, ceva în special cu pișcători sau șireturi și cusut.

Următoarea surpriză pentru Ana a fost desigur activitatea ei preferată pictatul, dar de data aceasta ne-am inspirat de aici și am folosit spumă de ras în loc de culori, lipici, hârtie colorată și nelipsitul sclipici care pe Ana o încântă foarte mult. Din grabă am folosit o foaie albă dar se vedea mult mai bine pe hârtie albastră. Lipiciul care este de fapt aracet a fost cam jumătate din cantitatea de spumă. A ieșit un om de zăpadă foarte pufos și pot să spun că acum la două săptămâni de la pictat omul nostru este la fel.

Am încheiat ziua cu un mic experiment pe care doream de foarte mult timp să îl punem în practică. Din spuma de ras care a rămas de la omul de zăpadă pictat împreună cu trei pliculețe de bicarbonat amestecate bine am făcut un aluat ca o plastilină. În sticluţă am pus oţet de mere.

În timp ce Ana frământa de zor eu i-a explicat că vom face un om de zăpadă care se va topi când va intra în contact cu oțetul dar să nu uite că în natură zăpada se topește de la soare. Omulețul nostru a primit pălărie, nas, ochi şi nasturi din hârtie iar mâinile din plante uscate găsite prin casă. Nu a fost prima dată când a văzut cum reacţionează bicarbonatul cu oţetul pentru că m-a mai ajutat la prăjituri dar a fost prima oară când am lasat-o să se joace cu mâinile în el.

Vă spun sincer nici o bucăţică nu a scăpat, totul a fost stropit cu oţet şi amestecat bine de tot până a rămas un fel de mâzgă galbenă în care s-a mai jucat o vreme până a fost convinsă că nu mai iese nici o spumă. Şi cam asta este soarta oamenilor de zăpadă.