'O poezie buna are rima dar nu are sfarsit, ea continua sa rimeze in inima noastra.'

I like to look at the rhyme of the clouds. I like to admire the poetry of the flowers.
Or listen to the music of the wind through the branches of the trees. It is so good to
connect with the energy of a tree trunk and to learn to listen to its stories that rise
through its roots. Or listen to the murmur of the sea so foamy on the surface, but
so calm in its depths.
Could I decipher the secrets encrypted in the rhymes that surround me?
And I feel the answer as a certainty: 'When you synchronize the questions to their
rhymes, you will understand what you are meant to know in the present moment...'

'O bufnita inteleapta statea intr-un stejar. Cu cat auzea mai multe cu atat vorbea mai putin, Cu cat vorbea mai putin cu atat auzea mai mult. De ce nu suntem toti la fel, ca acea bufnita inteleapta?

Imi place sa privesc poezia norilor. Imi place sa admir poezia florilor.
Sau sa ascult muzica vantului printre crengile copacilor.
Este atat de bine sa te conectezi cu energia unui trunchi de copac si
sa inveti sa-i asculti povestile care urca prin radacinile lui.
Sau sa asculti freamatul marii atat de spumoasa la suprafata, insa atat
de calma in adancimea ei.
Oare as putea descifra tainele incifrate in poeziile de care sunt inconjurata?
Si simt raspunsul ca pe o certitudine:
'Cand vei sincroniza intrebarile la rima lor, vei intelege ceea ce iti este
menit sa stii in momentul prezent...'

The rhyme of the sky...Poezia cerului...