Sheikh Hasina, fostă prim-ministră a Bangladeshului, a fost condamnată la moarte de un tribunal pentru crime împotriva umanității, în contextul unei represiuni violente soldate cu moartea a peste 1.000 de persoane în timpul protestelor antiguvernamentale din 2024. Hasina, care a fost judecată în lipsă, a contestat verdictul, considerându-l părtinitor și motivat politic. Potrivit unui raport al ONU, numărul total al celor uciși în acele evenimente ar putea ajunge până la 1.400.
După pronunțarea verdictului, atât Hasina, cât și fostul său ministru de interne, au fugit din țară, stabilindu-se în India. În acest context, guvernul interimar din Bangladesh a solicitat extrădarea lor, având ca scop aducerea în fața justiției a liderilor considerați vinovați de atrocitățile comise. Această situație a stârnit tensiuni semnificative în societatea bangladeșeană.
Înainte de anunțarea verdictului, măsurile de securitate au fost întărite la nivel național. Susținătorii lui Hasina, în semn de protest, au organizat o grevă de două zile, ceea ce demonstrează suportul continuu pe care ex-premierul îl are în rândul unei părți a populației. Hasina a declarat că este deschisă unei judecăți sub supraveghere internațională, insistând asupra necesității unui proces echitabil și transparent. Contestarea legitimității procesului a fost un aspect central al discursului său public și a intensificat polarizarea opiniilor în societatea bangladeșeană.
Tribunalul care a pronunțat condamnarea a fost inițial creat cu scopul de a judeca colaboraționiștii din Războiul de Eliberare al Bangladeshului, care a avut loc în 1971. Cu toate acestea, competențele acestuia au fost extinse ulterior pentru a-i urmări penal pe membrii regimului anterior, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la imparțialitatea și obiectivitatea justiției în Bangladesh. Acest tribunal a fost deseori criticat pentru posibilele sale legături politice și pentru modul în care a gestionat procesele anterioare.
Reacțiile internaționale la acest verdict au fost variate, unele organizații de drepturile omului solicitând o investigare a acțiunilor autorităților bangladeșene în perioada protestelor. Criticii regimului actual subliniază faptul că acest proces ar putea reprezenta o continuare a represiunii politice împotriva opoziției. De asemenea, există temeri că actuala situație poate escalada în violențe suplimentare, având în vedere pozițiile extrem de polarizate în societate.
În concluzie, condamnarea lui Sheikh Hasina reprezintă un moment crucial în istoria recentă a Bangladeshului, marcând un punct de cotitură în relațiile politice interne și provocând dezbateri intense atât pe plan local, cât și internațional referitoare la drepturile omului, justiția și legitimitatea guvernelor. Această situație complexă va necesita o monitorizare atentă, având în vedere implicațiile sale asupra stabilității și democrației din regiune.