Bunicul Tobârlan, dinspre partea tatei, avea un picior beteag. Căzuse din tei la 75 de ani, urcat sǎ-i culeagă floare Dumitrei. Dumitra, de tânără, fusese bună prietenă cu bunica Lina, frumoase amândouă, şi mule inimi au frânt în sat chicotind împreună, povestindu-şi una alteia aventurile. Până ce Lina i-a destăinuit într-o seară, așezate pe bancă în dreptul casei Dumitrei, sub teiul de peste