Sociologul Mirel Palada considera vorbind în termeni incomozi despre zvonul momentului din politica internă: ipotetica fuziune dintre Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Mișcarea Populară (PMP).

În primul rând, directorul casei de sondaje Sociopol a insistat asupra ideii că, dacă fuziunea se va materializa, ea va constitui un nou semn de slăbiciune a PNL, după alipirea Partidului Democrat Liberal (PDL) din anii 2014-2015. Totuși, în opinia lui Mirel Palada, dacă PNL și-ar eroda imaginea în urma acestui compromis, marele câștigător ar urma să fie PMP, care ar putea avea speranțe pentru alegerile parlamentare din 2020. De partea cealaltă, liberalii ar avea un beneficiu nu atât de mare, urmând să primească rețeaua de sedii ale popularilor (moștenită, în cea mai mare parte, de la UNPR).

„Fuziunea e foarte posibil să fie doar un zvon, menit să stârnească un pic interesul în vara asta lipsită de subiecte. Nu știu care este gradul lui de plauzibilitate. Plecăm de la ideea că ar fi posibil. Doar în cazul în care ar fi posibil, e mai degrabă un semn de slăbiciune al PNL-ului. E clar că, într-o astfel de ipoteză, vorbim despre o încercare de supraviețuire a PMP-ului, care în momentul de față se află într-o fundătură. PMP a fost construit de Băsescu, s-a bazat pe imaginea lui Băsescu, dar mai mult de-atât nu are ce să ofere. Nu au niciun fel de altă idee, de altă imagine care să îi ajute să se diferențieze în peisajul politic. Și atunci, pe măsură ce Băsescu devine din ce în ce mai predictibil și mai epuizat, și PMP-ul devine mai epuizat. Deci probabil ei se gândesc deja la soarta lor parlamentară de peste 3 ani de zile.

Însă, dincolo de supraviețuirea politică a PMP-ului, principala concluzie pe care putem s-o tragem este că PNL-ul, de fapt, se află într-o slăbiciune atât identitară (ce vine încă de pe vremea când au fuzionat cu PDL-ul și a ieșit un soi de struțo-cămilă), dar și organizatorică, pentru că dânșii probabil fac această fuziune (în cazul în care e adevărată) pentru a moșteni zestrea preponderent organizatorică, de sedii, filiale, oareșice membri mai răsăriți din punct de vedere al imaginii, al comunicării și al resurselor disponibile. Înseamnă că PNL-ul duce lipsă de asemenea resurse. Nu de alta, dar un partid care a obținut 5% în alegeri (chiar și așa, chinuit, ca PMP-ul) a avut o structură în teritoriu pe care să se bazeze; altminteri, ar fi făcut 2-3%. Deci concluzia ar fi că, de fapt, PNL este într-o slăbiciune exprimată prin acest tip de intenție de fuziune”, a detaliat Palada.

În continuare, profesorul universitar a dat de înțeles că – dacă vor prinde contur – demersurile liberalo-populare nu vor reprezenta altceva decât o încercare disperată de a coagula o opoziție vizibil eterogenă în fața unui PSD monolitic.

„În România, lucrurile din zona politică se împart foarte simplu, dar lumea nu vrea să recunoască: este pe de o parte PSD-ul (mai mult sau mai puțin monolit, din care sar greu așchii, indiferent de cât s-au chinuit mulți de-a lungul timpului – ApR, UNPR – să-l fragmenteze). De partea cealaltă, există anti-PSD. Nu există PNL, nu există PDL; există o reacție la o entitate politică foarte bine definită, continuatoarea organizațională și cumva ideologică a singurului partid disponibil înainte de 1989. Deci e o chestie firească, sociologic vorbind: ai un partid foarte mare; față de el, se structurează o reacție. Și atunci această agregare PNL-PDL-PMP ar fi, de fapt, continua încercare de coagulare a forțelor anti-PSD.

Cei din dreapta sunt mult mai puțin disciplinați – este o expresie haioasă din zona anglo-saxonă ce se poate aplica în această încercare de organizare: se numește «herding cats» (ca și cum ai duce pisicile la păscut; în loc să păstorești oi, păstorești pisici, care se duce fiecare în altă parte; e un coșmar organizațional și logistic să ții laolaltă și să disciplinezi persoane cu atitudine și cu bâzdâc individualist) – asta se întâmplă cu tabăra anti-PSD de 20 de ani. Din punctul ăsta de vedere, să spunem că este o încercare de coagulare a forțelor anti-PSD din nou, având în vedere că se apropie alegerile”, a afirmat Mirel Palada.

În încheiere, am discutat cu patronul Sociopol despre scenariul în care fuziunea PNL-PMP ar avea ca preț renunțarea popularilor la Traian Băsescu, orientat în ultima vreme către scena politică din Republica Moldova. În acest context, sociologul a trasat o paralelă între fostul președinte al României și George Becali, a cărui intrare în PNL pe vremea lui Crin Antonescu a reprezentat un episod cel puțin stânjenitor pentru vechii liberali.

„Am văzut ipoteza asta deja vehiculată zilele astea, de când a început să se discute despre posibila fuziune. E destul de plauzibilă – e clar că există o adversitate foarte puternică între Ludovic Orban și Traian Băsescu și probabil una dintre condiții a fost: «Vă primim, dar întâi scăpați de Satana și pe urmă mai discutăm». Pe de altă parte, să nu uităm că PNL-ul este meșter mare în a face prostii inutile, greșeli neforțate, ca la tenis.

Aduceți-vă aminte de faimoasa primire în vestitul PNL al Brătienilor (partid istoric, cu ștaif ideologic) a vestitului Gigi Becali – care se potrivea fix ca nuca în perete – și ce rană de imagine a fost la vremea respectivă, în momentul în care Becali (probabil că a venit și el cu o pungă de bani) a fost primit în PNL! Că nu s-a legat până la urmă, asta este altceva, dar simplul fapt că cei de la PNL (indiferent de cine a fost la conducere) au putut să accepte o asemenea abominație de a-l primi pe Becali ne arată că PNL este slab din punctul de vedere al respectului față de sine, al imaginii, al unei minime verticalități ideologice.

Ținând cont de acest precedent, e foarte posibil ca liberalii să facă din nou o prostie – să zică: «Bine, mă: aduceți-l și pe Băsescu, că ș-așa bea whiskey cu gheață, hăhăie frumos și poate mai aduce și el vreo două puncte procentuale». Dar nu se gândesc că pe de-o parte aduce două puncte procentuale, dar pe partea cealaltă pierde cinci!” a conchis Mirel Palada.