pe tâmpla ta se-nsingurează gânduri și jocul vieții-și caută
răspunscu degetele îți chemi mereu lumina și-mbrățișarea ta
nicicând nu va avea apusprivirea ta adună firmituri de rouă de pe
obrazul înghețat de floriși nu ar fi așa de blândă și desculță de
nu ar trece vântul prin colturi gride noriștii om să fii, atât de
cald și de firesctu pașii îi deslegi din forma lor de lutcum se
înaltă zbor din