pe tâmpla ta se-nsingurează gânduri și jocul vieții-și caută răspunscu degetele îți chemi mereu lumina și-mbrățișarea ta nicicând nu va avea apusprivirea ta adună firmituri de rouă de pe obrazul înghețat de floriși nu ar fi așa de blândă și desculță de nu ar trece vântul prin colturi gride noriștii om să fii, atât de cald și de firesctu pașii îi deslegi din forma lor de lutcum se înaltă zbor din