Tot ce se intampla in prezent in Romania, incepand cu miscarile de strada si terminand cu amestecul CSM si al marilor parchete in politica este rezultatul unui plan de lovitura de stat bine gandit.

Lovitura de stat al carui personaj si instigator principal este presedintele Klaus Iohannis – mutulica al nostru care a renuntat brusc la postura de autist si actioneaza cu iresponsabilitate impotriva Guvernului, fara sa tina cont de votul din decembrie 2016. Fara sa-i pese ca e pe punctul de a declansa un raboi romano-roman, care sa degenereze in confruntari de strada, posibil cu victime, doar pentru ca vrea mortis un nou guvern al lui.

Un personaj atat de limitat (gainar de case dovedit de justitie, care ne-a aburit ca le-a dobandit din meditatii, dar ce sa vezi, nu a platit nimic la fisc) nu putea avea capacitatea sa miste nimic daca nu era ajutat. Cand il auzi pe Iohannis ca vorbeste de “penali”, de moralitate, iti vine sa emigrezi din Romania pe motiv de “Ghinion”.

Din nefericire pentru Romania, viselor meschine ale lui Klaus Iohannis i s-au raliat:

-ramasite ale Binomului (un grup de magistrati din CSM, DNA si PICCJ, care se simt in pericol din cauza abuzurilor comise) si care au ajuns sa se implice pe fata in politica in disperarea de a nu-si pierde privilegiile si chiar libertatea;

-elemente ale propagandei antiromanesti din interior (organe de presa platite de servicii si ONG-urile finantate de Soros);

-multinationalele care isi trimit angajatii in strada nemultumite de noua politica a guvernului PSD, care pentru prima data in Romania a marit salariul minim cu 100 euro si a luat masuri ca firmele straine sa nu mai poata sa isi transfere profiturile afara, prin contracte fabuloase de consultanta, fara a fi impozitate;

-o parte din electoratul care nu a votat cu PSD la alegerile din decembrie 2016 – din care multi sunt tineri, infiorator de neinformati si manipulati, care gasesc o forma mondena de distractie in a iesi in strada – si pentru care nu conteaza niciun argument decat “Jos Guvernul PSD”. Acesti tineri sunt incapabili sa vada ca salariul minim a fost marit de la 1000 la 1450 lei si ca s-au eliminat sute de taxe si impozite. Am auzit pe unii care spuneau ca nu vor ca pensionarii sa fie asistati social, din contributiile lor, de parca oamenii nu si-ar fi platit o viata contributia la pensie. Culmea, Guvernul PSD a dat gratuitate tinerilor pe CFR incepand cu 1 februarie 2017, iar mii de tineri au invadat azi trenurile sa vina la Bucuresti sa ceara caderea PSD;

-ambasade obtuze si interesate, care se fac ca nu vad abuzurile politico-juridiare din Romania si impiedica orice modificari la legile justitiei, pentru ca lor le convine haosul;

Si mai cred ca SRI este profund implicat in destabilizarea Guvernului Grindeanu. La fel cum exista forte dinspre Bruxelles, SUA, Ungaria, Olanda, Germania si Rusia, care nu vor sa ne dezvoltam si sa devenim un stat puternic, cu adevarat suveran. Pentru ca din punct de vedere economic e bine pentru altii ca noi sa ramane o tara de consum, furnizoare de mana de lucru calificata care accepta sa fie platita ieftin.

Iata deci fortele cu care PSD se confrunta. Sunt foarte puternice.

Dar si PSD are arme care pot sa-i asigure victoria. As spune ca are toti asii in maneca, daca stie sa ii foloseasca:

-Guvernul;

-majoritatea parlamentara;

-programul exceptional de Guvernare, care este primul program structural aplicat Romaniei. Un program matematic de dezvoltare, care a functionat in alte state europene unde a fost implementat;

-majoritatea tacuta a electoratului roman;

-imaginea de forta politica aparatoare a intereselor nationale; daca vor aparea amenintari reale impotriva Romaniei, electoratul roman se va mobiliza imediat si in numar impresionant in jurul acestui partid;

Ghinion insa pentru Romania! PSD nu stie sa comunice si sa actioneze! Intreaga forta a PSD e blocata de lipsa de hotarare a presedintelui Liviu Dragnea!

-PSD a gresit ca nu l-a suspendat imediat din functie pe Iohannis in ianuarie 2017, pentru incalcarea grava a art. 80 din Constitutie, cand acesta s-a dus in Piata Universitatii sa instige si sa se ralieze marsului protestatarilor catre Guvern, desi presedintele avea obligatia sa fie un mediator intre stat si societate, si nicidecum un incitator la caderea Guvernului numit de el insusi in functie cu cateva saptamani inainte; Nu conta finalitatea votului la referendum, ci demonstrarea fortei partidului. Tot sistemul de forta s-ar fi predat odata cu suspendarea;

-Dragnea si Grindeanu au facut o greseala imensa numind la Ministerul Justitiei un ministru incapabil sa comunice coerent si sa exploateze uriasa baza de date despre abuzurile sistemului de politie politica care au revoltat intraga tara. Nu am auzit nimic despre evidentele erorilor judiciare; inventarul nominal al procurorilor cu achitari si sumele platite ca despagubiri de stat pentru erorile procurorilor; nu am auzit nimic de actiuni disciplinare impotriva procurorilor care fac de o luna de zile politica la televizor ori cereri de revocare pentru incapacitate profesionala si de management;

-Dragnea si intregul partid nu au luat nicio pozitie oficiala impotriva abuzurilor din sistemul de justitie – cu exceptia unor declaratii anemice pe ici pe colo – desi intreaga populatia astepta de la ei Legea raspunderii magistratilor! Dragnea a devenit o frana in fata asteptarilor electoratului, lasand sa se inteleaga ca pentru el nu e o prioritate raspunderea magistratilor si creind impresia ca ii este frica;

-Guvernul PSD nu a avut curaj sa acuze public ca avem parte de manifestatii ilegale, fara autorizatii, sa aplice legea si sa dea amenzi; sa acuze fortele care instiga la destabilizarea statului, asa cum Basescu si oricare alta forta politica au facut-o/ar fi facut-o;

-Guvernul PSD a dat Ordonanta 13/2017 cu termen de intrare in vigoare in 10 zile, expunandu-se astfel unei perioade de presiune concertata care trebuia evitata. Daca tot au facut acest pas, trebuia sa il faca cu intrare in vigoare imediata, mai ales ca decizia era oportuna si justificata, iar ordonanta era una buna si necesara pentru cei care stiu despre ce vorbesc;

-Dragnea a facut sambata 4 februarie 2017 un pas inapoi impardonabil din punct de vedere politic, care a aruncat in aer credibilitatea si capacitatea partidului. Nu poti sa iesi cu doua zile anterior in public si sa spui ca nu retragi ordonanta, iar peste doua zile sa spui ca o retragi fara ca situatia in strada sa se schimbe. Mai ales cand intreg partidul ti-a acordat sustinerea si s-au facut presiuni din toate judetele pentru organizarea unor contra-manifestatii. S-a primit ordin din afara? PSD a fost tradat? Va trebui sa aflam peste un timp, la fel ca in cazul lui Ponta, ca a existat un santaj extern sa se semneze o lista de porunci sau alte minuni de genul asta?

Iata cum un Program de guvernare exceptional pentru Romania va fi distrus de fortele antiromanesti prin dezinformare si manipulare si mai ales prin lipsa de curaj si determinare a liderului PSD Liviu Dragnea.

PSD se dovedeste un partid slab nu pentru ca este, ci pentru ca are un presedinte slab. Asa se intampla cand decizia partidului apartine unui singur om! E vina PSD, ca mentine inca sistemul de conducere stalinist al “tatucului” care confisca partidul. “Tatucul” care se inchide in turn de fildes, nu mai accepta critici si care se rupe de realitate dar vrea sa decida totul in ograda lui.

Daca tatucul unic si plenipotent ia decizii gresite, partidul pierde. La fel s-a intamplat si in cazul lui Ponta, cand electoratul credea ca Ponta conduce partidul cu mana de fier, si el semna porunci in fata lui Barosso, facea coabitare cu Basescu si se intalnea in vie cu Kovesi.

Si Dragnea, ca si Ponta, s-au dovedit a fi paralizati in actiunile lor politice de pietrele de moara agatate de picioarele lor prin dosarele penale care le-au fost inventate de sistemul de politie politica. Probabil ca i-a paralizat teama de inchisoare. Ambii au dat inapoi cand era loc de pas inainte. Pe ambii i-a invins sistemul!

Ce n-am inteles la Liviu Dragnea e ca acesta parea ca a invatat din lectia Victor Ponta. Asta e cand iti lipseste curajul! Daca nu ai stofa de erou si nu esti in stare sa iti dai viata pentru cauza ta, mai bine te intorci la Teleorman.

Un caz fără precedent în istoria contemporană: un candidat la prezidențiale, implicat în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei care vrea să ajungă la Cotroceni în 2014, făcea parte, în anii 90, dintr-o rețea internațională de vănzare de minori în Canada. Pe vremea aceea, el era un simplu profesor de fizică, iar împreună cu soția sa, profesoară de engleză, intermedia adopțiile de copii pentru familii venite de peste Ocean.

Familia Johannis lucra extrem de eficient și profesionist: avea acces foarte rapid la informații, avea o mare putere de convingere și de persuasiune, inventa povești lacrimogene pentru a determina familiile să-și părăsească odraslele, deținea spații de locuință de tranzit pentru bebelușii care urmau să fie trimiși în Canada (unii erau ținuți în coșuri de nuiele).

Lăcomie și blestem

În timp ce Klaus Johannis se îmbogățea din trafic de copii (și acum deține în cont 9000 de dolari din 1990, potrivit declarației sale de avere), o familie din Rășinari, pe nume Iliuț trăiește și astăzi o mare dramă. Mioara Iliuț nu mai știe de 24 de ani de soarta celor 3 copilași, luați din sânul familiei, de Johannis. Bunica copiilor a murit acum doi ani, blestemându-i pe soții Johannis pentru că au mințit-o, înșelat-o și pentru ca au refuzat să-i dea vești din Canada despre nepoții săi.

Candidatul nostru la prezidențiale a refuzat toți acești ani să ofere date despre soarta copiilor. Nimeni nu știe unde sunt, dacă mai trăiesc, dacă familia adoptivă a avut grijă de ei in toți acești ani. Familia Iliuț a făcut nenumărate demersuri pentru a afla ce se întâmplă cu micuții, la toate niveluri, de la poliție la Parchetul General, de la comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României la Președinție. Atât Ion Iliescu cât și Traian Băsescu au cunoștință de drama familiei Iliuț. Dar nimeni din țara asta, nici o autoritate a statului nu a făcut o anchetă pentru a putea înștiința acești oameni sărmani despre situația copiilor traficați de Klaus Johannis. Bunica micuților a murit neîmpăcată cu sine că nu a reușit să afle dacă sunt bine sau nu nepoții săi.

Povestea

Drama familiei Iliuț a început în noaptea de 11 iunie 1990. Întreaga tragedie ne este povestită de Mioara Iliuț, mătușa copiilor adoptați: “Cei doi soți, Vasile de 29 de ani și Elena de 27, au fost la o nuntă în acea seară, în sat, la Rășinari. Au dansat toată noaptea, s-au distrat, nimic nu putea să ne spună că se poate întâmpla așa ceva. Când s-au întors acasă, a început scandalul. Totul, se pare din cauza geloziei. Ea a dansat cu unul care nu i-a convenit soțului. Am înțeles că au băut ceva mai mult, au baut și multă cafea, erau aproape drogați. S-au certat rău acasă și s-au luat la bătaie. Se pare că ea a aruncat prima o sticlă de bere înspre el și l-a lovit în spate. El a răspuns și a aruncat cu altă sticlă înspre ea și a lovit-o direct în jugulară. A murit după 6 ore. Când a văzut asta, s-a sinucis prin spânzurare”, ne-a relatat, încă afectată Mioara Iliuț, sora criminalului.

Drama

Mioara Iliuț este cea care i-a descoperit morți în casă. “Erau geamuri, sticle aruncate pe jos, amestecate cu sânge puțin închegat. Nu am putut decât să deschid ușa puțin, a intrat și pisica, dar am ieșit imediat. Mica ( n.r.mama) mi-a zis să mă duc să văd ce se întâmplă, parcă anticipase că era ceva în neregulă. Ei se mai certau, se mai băteau. Erau permanent nervoși, poate și de la cafea, că beau pe zi o sticlă mare, de 2 litri “, continuă să ne povestească Mioara Iliuț.

Vasile era un om muncitor, lucra la fabrică la Dumbrava . Ea muncea de acasă, făcea hăinuțe pentru copii.
În noaptea fatidică, cei trei copii dormeau la mătușa Mioara, într-o locuință de pe strada Râul Caselor, numărul 1139, într-o cameră la etaj, în apropiere de casa unde trăiau cu părinții lor. “Erau la mine, deseori rămâneau la mine peste noapte. Aveau camera lor, unde nu le lipsea nimic. Ei creșteau alături de copilul meu”, mai ne spune mătușa copiilor, care la momentul dramei avea 18 ani.

Tragedia unora, îmbogățirea altora

La 3 zile după tragedie, când morții deabia fususeră puși în groapă, Carmen și Klaus Johannis, împreună cu o familie de canadieni, s-au prezentat la poarta Mioarei Iliuț. “Ne-au cerut să dăm spre adopție cei 3 copii rămași orfani, că o să le fie mult mai bine în Canada. Eu eram cu băiatul meu în brațe și mi-au cerut să- l dau și pe el, că noi suntem săraci, că nu avem ce să le dăm de mâncare. Dar noi aveam tot ce ne trebuia: 6 camere de locuit, 2 cai, 2 porci”, ne-a mai spus Mioara Iliuț.

Ea ne-a relatat că s-a speriat că-i ia copilul: “Carmen Johannis mi-a luat în brațe copilul în brațe și era foarte încântată pentru că era cu bucle blonde. Avea toate informațiile necesare. Știa că sunt în divorț și insista că nu am cu ce să-l cresc. Am scăpat de ei în ziua aceea. Dar apoi au venit la noi în fiecare zi și insistau să le dăm nepoții spre adopție, să le dăm certificatele de naștere ale copiilor. Pe Mica (nr.mama) au mințit-o că și ei a avut un copil și l-au dat spre adopție, că ii era mai bine în Canada. Am aflat târziu că soții Johannis nu au avut copii”, ne mai povestește doamna Iliuț.

Rețeaua

În scenă intră un alt personaj, care, după câte se pare, făcea parte din rețeaua lui Johannis de trafic de copii. Este vorba despre un vecin de bloc, unul Mitea Ioan, cel care l-a informat pe Klaus Johannis de moartea soților Iliuț. Mitea era rudă cu cuscra bătrânei Iliuț, adică cu mama femeii ucise. “Cuscra era o femeie rea. Nu –i dorea pe copii la ea acasă pentru că erau foarte gălăgioși, iar aia mică făcea pe ea. Cuscra i-a însoțit permanent pe soții Johannis, făcând scandal să le dăm copiii canadienilor. Cand s-a pus problema ca o verișoara a mea să-i adopte, au alungat-o cu pietre”, susține Mioara Iliuț.

Din păcate, după numeroase insistențe, după vizite făcute în fiecare zi de Klaus și Carmen Johannis acasă la copii, pe strada Râul Caselor, nr. 1139, bunica copiilor (Maria Iliuț) a cedat și și-a dat consimțământul pentru adopție. Inițial, canadienii nu au vrut decât doi dintre ei, pe cea mică nu o vroiau pentru că era puțin retardată, făcea pe ea în pat. “Mica (n.r. bunica) le-a spus că dacă vor, doar pe toți trei, că nu vrea să-i despartă”.

Două zile, atât a durat să fie întocmit dosarul de înfiere a celor 3 copii. Totul era pus la punct. La nici două luni, Tribunalul Județean Sibiu prin sentința civilă nr.13/1990, a eliberat certificatul de adopție pe numele cetățenilor canadieni, Lalande Alain Roger și Lalande Arlene Dianne. “Părinții minorilor înfiați declară că nu se opun la admiterea cererii. Sunt de acord cu înfierea, arătând că au certitudinea că înfietorii vor asigura toate condițiile sub aspectul bunei îngrijiri, creșterii și educației minorilor. Reprezentatul procuraturii solicită admiterea cererii astfel cum s-a solicitat, dat fiind împrejurarea că în cauză sunt întrunite prevederile Legii nr.11/1990. Constată că prin cererea înregistrată la nr.685 din 8 august 1990, înfietorii Lelande Alain Roger și Lelande Arlens Dianne, domiciliați în Tumbler Ridge 163 Kisketinew Cres-Canada, solicită ca prin hotărâre judecătorească să fie admisă cererea privind înfierea cu efecte depline a minorilor”, se arată în decizia instanței.

Din sentință aflăm că pe lângă cei trei copii ai familiei Iliuț (Vasile- 5 ani, Elena Maria- 7 ani și Anca -3 ani) canadienii, prin intermediul lui Carmen și Klaus Johannis, au mai adoptat un copil de 4 luni, pe nume Scultelnicu Anda Maria din Sibiu. Potrivit unor surse sibiene, Anda Maria, fiind prea mică pentru a fi scoasă din țară (trebuia să aibă cel puțin 1 an), ar fi rămas până la vârsta potrivită, acasă la Johannis, undeva la bloc. Mama bebelușului, stabilită la Tălmaciu, refuză să mai vorbească despre abandonarea copilului său, deoarece fiind recăsătorită nu dorește ca soțul său să afle de această dramă.

Complicitatea instanței

În sentița dată, Tribunalul Sibiu arată că “ în ce-i privește pe înfietori, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.4 din legea nr.11/1990. S-au depus toate actele vizând starea lor materială, starea sănătății, fizică și psihică, condițiile de locuit, viața de familie, locul de muncă, motivația înfierii. Analizând toate aceste date, tribunalul conchide că înfietorii pot asigura minorilor înfiați condiții optime pentru întreținerea și creșterea copiilor”.
O decizie judecătorească cel puțin suspectă, chiar ținând cont de acele vremuri tulburi de imediat de după Revoluție. În primul rând putem ridica un semn de întrebare legat de perioada extrem de mică în care s-a întocmit dosarul de adopție (5nici măcar 2 luni de zile de la data în care copii au rămas orfani). Rudele nici nu au apucat să le facă soților Iliuț pomana de o jumătate de an (părinții micuților au murit pe 11 iunie), iar sentința definitivă pentru adopție s-a dat pe 14 august 1990.

Ciudat este cum au reușit autoritățile să întocmească dosarul social al părinților adoptivi, luându-se în considerarea doar actele depuse la dosar de soții canadieni (cine le-a verificat autenticitatea?) care au demonstrat că au o situație materială bună, că sunt sănătoși fizic și psihic, că există o motivație solidă pentru această adopție.
Cu atât mai dubioasă este decizia judecătorească, în privința așa zisei motivații serioase introduce la dosar de soții canadieni, cu cât cei doi aveau deja doi copii. Oare de ce mai vroiau să adopte încă patru? În general, cea mai bună motivație acceptată de legislația românească și internațională este dorința unor părinți de a adopta un copil în condițiile în care nu pot avea unul din cauze de sănătate (infertilitate, lipsă de virilitate). De aceea ne putem întreba, oare de ce nu au adoptat copiii familia Johannis, știut fiind faptul că domnul primar este steril?

Traficarea copiilor=20 000 de dolari

Singura explicație, susținută de sursele noastre, este motivația financiară, ei încasând 20 000 de dolari 8(vezi articolele publicate de Justițiarul). Klaus Johannnis, a recunoscut în anul 2000, când a candidat pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană. Dar și așa, legea adopțiilor din 1990 interzicea primirea de foloase necuvenite din procese de adopții de copii. Interesant este faptul că și azi apare în declarația de avere a lui Johannnis suma de 9000 de dolari, depusă la bancă din 1990. De unde avea oare acești bani, el fiind la acea vreme un simplu profesor de fizică, iar soția lui,profesoară de engleză, iar părinții săi erau doar simpli muncitori? Mai mult, în 1992 , potrivit Justitiarul.ro, Klaus Johannis își cumpără prima casă (din cele 6 adeținute în prezent), cu 75 000 de mărci germane.

Căutările disperate ale familiei Iliuț

Dar să revenim la drama familiei Iliuț. După ce copii au fost dați în adopție și iau drumul Canadei, începe a două perioadă din tragedia acestor oameni. Mătușa copiilor ne-a declarat că Mica (n.r.bunica) a acceptat adopția cu condiția ca nepoții săi să vină în fiecare an, în vacanță, în țara, la casa lor părintească. Când a văzut că nu primește nicio veste din Canada, Maria Iliuț a început să trimită scrisori la adresa pe care le-au lăsat-o canadienii. Dar toate scrisorile trimise, timp ce mai mulți ani (vreo 100 după cum ne-a declarat Mioara Iliuț) s-au întors, ceea ce denotă faptul că adresa era falsă. Pentru că nu știa nimic de copii, “Mica”, împreună cu fiica sa (mătușa copiilor) s-a dus acasă la familia Johannis.

“De fiecare dată când i-am căutat, au fugit de noi. La un moment dat, am găsit-o pe scările blocului pe Carmen, dar a luat-o la goană și l-a sunat pe Klaus. El a ieșit la noi și a început să ne injure. Mica l-a întrebat unde sunt copii, dați-ne un semn de viață de la ei. Paștele mamei voastre de sărăntoci!, acesta a fost răspunsul. Și i-a dat un șut în fund lui Mica. Așa de fiecare dată când îi căutam și le ceream socoteală , ne făceau în toate felurile, ne amenințau că vedem noi ce pățim”, s-a destăinuit Mioara Iliuț.

Văzând că nu obține nicio veste despre copii, “Mica” a trimis memorii la toate instituțiile statului: Poliție, Parchetul General, Parlament, Președinție. Au luat la cunoștință de acest caz Ion Iliescu și Traian Băsescu, dar nu s-a făcut nimic pentru a-i găsi pe copii.

Plângeri la organele abilitate

Într-o plângere depusă la Parchetul General, în 23 aprilie 2001, Maria Iliuț (Mica) cere procurorilor “să dea ordin pentru efectuarea unei anchete care să ducă la aflarea adevărului despre cele întâmplate cu nepoții mei(…)În 1990, imediat după înmormântarea fiului meu și a norei mele, în luna iunie, s-au prezentat la domiciliul meu soții Johannis Klaus și Carmen, împreună cu o familie de canadieni pentru a ne convinge pe mine și pe soțul meu să le încredințăm nepoții pentru înfiere, ei zicând că în Canada e bine și că și ei au o fetiță de 5 ani pe care o încredințează acestor canadieni. Lucru care s-a dovedit a fi minciună deoarece am aflat după aceia că ei nu au avut copii. La fel m-au mințit că îmi vor aduce nepoții anual sau măcar o dată la 2 ani”.
In continuarea plângerii, bunica povestește că “ în data de 14 august 1990 ne-am prezentat la Tribunalul Sibiu pentru legalizarea adopției. Aicea am cunoscut-o pe Scultelnicu Maria din Sibiu care a dat-o și ea pe fetița ei, în vârstă de 4 luni, tot la familia de canadieni. La tribunal s-au aflat și familia Johannis, el rămânând jos la mașină. Tot împreună cu Johannis Carmen se afla și o a doua familie de canadieni, care au înfiat și ei 5 copii”, se mai arată în plângerea penală.
Maria Iliuț mai afirmă că “după aproximativ 2 ani am căutat-o pe Johannis Carmen la liceul Gheorghe Lazăr unde era profesoară și am întrebat-o ce știe de nepoții mei. Dar am fost agresată și lovită cu piciorul de Johannis Klaus, care a fost chemat prin telefon de acasă de soția lui”.

În final “Mica”, solicită procurorilor să dispună “continuarea cercetărilor” pentru a afla ce s-a întâmplat cu nepoții săi, de care nu mai știe nimic de 11 ani.

“Vă rog, dacă adopția a fost ilegală să luați măsuri pentru ca vinovații să fie pedepsiți”, este rugămintea adresată procurorilor de Maria Iliuț.

Traian Băsescu știe

De asemenea, potrivit justitiarul.ro, bunica copiilor a trimis un memoriu și lui Traian Băsescu în 2007, “ca fiind unica soluție” pentru elucidarea situației celor 3 copii.

“Despre soarta nepoțiilor mei nu mai știu nimic din 1990. Domnul Johannis ne-a promis că-i duce la un trai mai bun, să învețe meserie și limbi străine. A zis că mă vor vizita, la domiciliul meu din Rășinari, de două ori pe an. Domnul Johannis nu și-a ținut promisiunea. Încercările de a-l găsi timp de doi ani au rămas fără rezultat. L-am întâlnit la cancelarie, la școala unde lucra. La întâlnire eu eram bucuroasă, dar dânsul era nervos și mi-a pus mâna în piept și m-a înjurat. A zis că dacă-l mai caut, o pățesc rău de tot. Eu nu doream decât să spună unde sunt copii și dacă mai trăiesc. Nu doresc la nimeni să treacă prin ce am trecut eu să-ți vezi morți doi copii și nepoții plecați prin străini. Nu am ştiut că voi fi înşelată, că mă aşteptau toată ziua şi era pe capul meu cu soţia lui, care m-a minţit că are şi ea o fetiţă şi pleacă odată cu ai mei. Eu fiind supărată după cele întâmplate cu părinţii lor, nu am realizat ce se întâmplă. Era de faţă şi mama fetei, nora mea, care zicea şi ea să-i dau pentru ajutor, că le vor da o meserie şi trai mai bun. Eu nu i-am dat nici pe bani sau pe alte obiecte. Există Dumnezeu pentru toţi, dar pentru ei nu! Atâta bucurie să aibă cei care ne-au luat copiii şi nu-mi dau nici un răspuns. Atât mai vreau înaintea morţii, să ştiu dacă nepoţii mai trăiesc pentru că sunt foarte bolnavă. Pentru înşelăciunea lui Klaus, care a dus sute de copii. Avea o cameră unde-i ţinea, la prietenul lui Mitrea Ioan, care a decedat în chinuri grele, că a ştiut şi nu a spus (…)Să nu mă lăsaţi fără răspuns, domnule președinte”, se mai spune în plângerea depusă de Maria Iliuț la Cotroceni.

Până la urmă polițiștii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Sibiu au întocmit o anchetă pe acest caz în 2000. Însă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dat NUP față de Carmen și Klaus Johannis în dosarul 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale.

Tot în 2000 familia Iliuț a sesizat și comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții dij cadrul Camerei Deputaților. Nu s-a rezolvat nimic nici aici. Apoi, cazul a fost îngropat definitiv. Bătrăna Maria Iliuț (Mica) a murit acum doi ani cu o mare amărăciune în suflet, deși s-a zbătut în ultimii ani de viață să afle măcar dacă nepoții săi mai trăiesc. Acum, fiica sa, Mioara Iliuț a primit cu limbă de moarte de la mama sa să continue lupta cu sistemul ticăloșit pentru a afla adevărul.
“Măcar să știm că trăiesc, că sunt bine, nimic mai mult. Dar ne este teamă că sunt morți. de aia nu vor să ne spună nimic, de aia sunt nervoși cei din familia Johannis când le cerem socoteală”, ne-a mai spus, cu tristețe în glas, doamna Iliuț.
De urmarit:

Vânzarea-cumpărarea a fost fictivă şi nici măcar derizoria sumă de 50 milioane lei vechi nu a fost achitată complicelui Baştea Ioan, împărţirea pe din două a prăzii fiind stabilită cu mult înainte ca infractorii să pună labele pe cele două imobile. Se vede treaba că primarul Iohannis este un adevărat as al afacerilor imobiliare, din moment ce „a cumpărat” jumătate dintr-un imobil cu doar 5.000 de lei, iar apoi a închiriat o suprafaţă mai mică decât jumătatea acelui spaţiu cu 20.000 de dolari pe an!

Chiar dacă soţii Iohannis au invocat buna-credinţă în cumpărarea unei jumătăţi din imobilul situat pe str. N. Bălcescu la nr. 29, aceasta este exclusă fiindcă Iohannis Carmen Georgeta era şi moştenitoare în Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90, cel eliberat prin fentarea legilor de către notarul corupt Bucşa Radu Gabriel, inclusiv prin DEPĂŞIREA COMPETENŢEI TERTORIALE, aşa cum au arătat în repetate rânduri instanţele de judecată! Acest notar public apare în toate retrocedările frauduloase de la Sibiu şi numele său se regăseşte în dosarele penale privind mafia imobiliară sibiană care au poposit pe la DNA Bucureşti până le-a mătrăşit procurorul Doru Ţuluş, aşa cum o să vedeţi la finalul acestui material!

Referitor la împărţirea prăzii pe din două, suntem în posesia unei scrisori adresată de Baştea Nicolae, unchiul lui Baştea Ioan şi iniţiatorul fraudei imobiliare, nepotului cooptat şi el în „hora nelegiuiţilor”, alături de familiile reunite Iohannis şi Lăzurca. Iată ce-i scria acest unchi, domiciliat în Cluj, care nu s-a putut bucura de roadele furtului imobiliar pentru simplul şi banalul motiv că a dat colţul, nepotului său de la Viştea, decedat şi acesta în Statele Unite: „Eu te sfătuiesc să iei actele (n.r.: un testament, chipurile al lui Ghinea Elisei, dovedit ca fiind fals prin expertiză grafologică, chiar de către Primăria Sibiu, înainte să devină Iohannis Klaus Werner primar!) şi să te duci la Lăzurca (n.r.:socrul lui Klaus Iohannis) să-i oferi jumătate (n.r.:mita oferită sub formă de jumătate din averea rămasă după defuncţii Ghinea), că el e cheia”.

Ce dovadă mai doriţi, în plus, ca să vă convingeţi că toată afacerea nu a fost decât o escrocherie ordinară? Un procuror cinstit, nu cei puşi de Băsescu să dosească dosarele penale ale mafiei conduse de Iohannis, ar căuta prima probă aici, în această scrisoare, depusă la dosar chiar de escroci. Posibil să nici nu o fi citit, deoarece scrisoarea o depuseseră ca probă pentru expertiza grafologică a testamentului olograf întocmit de Baştea Nicolae, deşi nimeni nu le solicitase acest lucru, iar testamentul contestat şi care a şi fost dovedit ca fiind fals, prin expertiză grafologică, era acel înscris care i-ar fi aparţinut, chipurile, lui Ghenea Ilisie.

Deci, nu avea nimeni treabă cu testamentul nepotului inventat, Baştea Nicolae şi nici cu hârţoaga (scrisoarea) acestuia vârâtă la dosar. Aşa că nu ştim, dacă din prostie sau exces de zel, s-au demascat singuri, dar cert este că escrocii Baştea, Lăzurca şi Iohannis au depus cu mânuţele lor un document care-i incriminează clar!!!

Unul dintre escroci, pedepsit de justiţia divină

Ioan Baştea a plecat în S.U.A. definitiv, prin intermediul Loteriei Vizelor, la scurt timp după ce a participat la furtul celor două imobile în anul 1999, mandatându-l pe Klaus Iohannis să administreze rodul hoţiei lor. În statul american Florida, unde se stabilise, Ioan Baştea se ocupa cu „importanta” slujbă de confecţioner de plicuri poştale. Mai mult ca sigur că americanii sunt acum disperaţi, fiindcă ţara lor va intra precis în colaps economic pentru că nu mai are cine să fabrice plicurile atât de necesare corespondenţei de afaceri! Baştea era căsătorit cu Rodica, fostă Lupşor, având împreună o fiică. Aceasta se lăuda colegelor, pe vremea când era încă elevă la liceul „Gheorghe Lazăr”, de pe băncile căruia a şi plecat direct în America, că este nepoata „doamnei profesoare” Carmen Iohannis. Probabil că hoţia „înrudeşte” oamenii între ei, mai ceva ca factorii ereditari, cel puţin în viziunea escrocilor şi a odraslelor acestora. Ioan Baştea a revenit pentru ultima oară în România în anul 2008, când şi-a vizitat şi complicii de la Sibiu. Acesta a decedat pe data de 1 octombrie 2010. Ioan Baştea murit printre străini, departe de ţară, dându-şi sufletul pe un pat de spital din Jacksonville, Florida. Peste două săptămâni, în 14 octombrie, ar fi împlinit 50 de ani. Despre tergiversările întreprinse de Baştea Ioan pentru întârzierea unei sentinţe corecte, până la decesul său şi implicarea directă în raptul celor două imobile a fostului preşedinte al Tribunalului Sibiu, Marcel Rusu, prieten la cataramă cu Klaus Iohannis sau protecţia asigurată de procurorul general Codruţa Laura Kovesi puteţi să citiţi aici:http://www.justitiarul.ro/dupa-9-ani-de-la-furtul-imobiliar-a-aparut-si-bastea-ioan-complicele-primarului-sibian-iohannis/; http://www.justitiarul.ro/protipendada-sibiana-cutremurata-de-arestari-cu-gandul-la-principiul-dominoului/ şi aici http://www.justitiarul.ro/cum-sa-furi-un-million-in-varianta-germana/

În „hora corupţiei” şi a necinstei s-au prins, mână cu mână, pe lângă cei amintiţi mai sus şi Iordan Nicola (fost secretar al Primăriei Sibiu la vremea respectivă, transferat pe aceeaşi funcţie la Consiliul Judeţean pe parcursul anchetei penale) împreună cu Nistor Dorin (şeful Serviciului juridic al aceleiaşi primării, ulterior promovat pe postul lui Nicola). Aceste veritabile hiene imobiliare nu s-au rezumat doar la casele luate cu japca de Iohannis, ci au continuat deposedarea statului român la greu, în favoarea altor membri ai acestei veritabile grupări de crimă organizată. Furtul celor două imobile de către clanul Iohannis a constituit doar introducerea în afacerile mafiei imobiliare sibiene şi a dus la închegarea grupului de escroci şi cooptarea altor complici, iar în final s-a ajuns la o autentică grupare de crimă organizată, care a devalizat statul român de zeci de imobile în valoare de sute de milioane de euro!
La jaful imobiliar a pus umărul şi fostul preşedinte al Tribunalului Sibiu, judecătorul Marcel Rusu. Prietenia dintre primar şi ex-preşedintele Tribunalului Sibiu este veche, aceasta fiind anterioară ascensiunii ierarhice a celor doi. Această relaţie a fost puternic cimentată prin sentinţa civilă nr. 6011 din 20 iulie 1998 pe care a pronunţat-o Marcel Rusu, în calitate de judecător, referitor la cele două imobile pe care puseseră ochii şi doreau să-şi pună şi labele soţii Iohannis, soacra lui Iohannis şi Baştea Ioan. Prin această sentinţă s-a anulat naţionalizarea şi s-au reintabulat imobilele pe numele decedatului Genea Ilisie, la cererea moştenitorilor impostori Iohannis, Lăzurca şi Baştea, fiind făcut astfel primul pas, cel mai important, pentru însuşirea prin fraudă a celor două proprietăţi, în detrimentul statului român. Motivarea domnului judecător este demnă să facă parte dintr-o antologie a umorului. Cică, cei doi proprietari erau proletari de-ai noştri, din popor. Astfel Ghenea Ilisie era muncitor, iar soţia, Maria, casnică şi lucrau amândoi ca zilieri în agricultură, ca să nu moară de foame – bieţii de ei! – şi de aceea naţionalizarea a fost abuzivă, conform articolului 2 din Decretul nr. 92/1950. În realitate, cei doi soţi aveau în proprietate două căsoaie enorme ultracentrale pe care le închiriaseră. În clădirea de pe str. N. Bălcescu, nr. 29, funcţiona chiar o policlinică particulară a unui grec, iar dincolo, pe str. Magheru, nr. 35, răposatul Lăzurca, socrul lui Iohannis avea o blănărie pentru care plătea lunar o chirie babană foştilor proprietari! Aşa a şi cunoscut-o pe mama „doamnei primar”, aceasta fiind servitoarea familiei Ghenea, care ocupa şi ea un apartament în acel imobil. E bună asta, nu? Salahori care mergeau la sapă ca să-şi câştige existenţa, deşi aveau spaţii comerciale închiriate şi servitoare! Judecătorul combinator Marcel Rusu a sprijinit din greu mafia imobiliară sibiană, condusă de bunul său prieten Klaus Iohannis. Toţi sibienii alungaţi din case de către falşi proprietari sau moştenitori impostori, au pierdut procesele din instanţele sibiene, dar şi la Curtea de Apel Alba Iulia, fiindcă şi acolo traficul de influenţă este la loc de cinste. Ştiu asta din proprie experienţă, subsemnatul fiind o victimă a aranjamentelor de la această ultimă instanţă.

Anul 2005: imobilul din strada G-ral. Magheru, pierdut de hoţi în instanţă, definitiv şi irevocabil!

Soţii Klaus Werner Iohannis şi Carmen Georgeta Iohannis au pierdut imobilul din strada G-ral. Magheru, nr. 35 în instanţă, imobilul în cauză fiind obţinut prin fals în acte, la fel ca şi cel situat pe strada N. Bălcescu, nr. 29. Astfel, decizia civilă nr. 310/R din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia civilă nr. 240/A pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 22 aprilie 2004, prin care Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul corupt Radu Gabriel Bucşa a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale absolute. Prin acel Certificat calp obţinuse Iohannis casele din Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 35 şi N. Bălcescu, nr. 29. Pentru imobilul situat în mun. Sibiu, str. N. Bălcescu , nr. 29, obţinut în aceleaşi condiţii frauduloase ca şi imobilul pierdut de hoţii de case, cel din str. G-ral Magheru, nr. 35, a existat un proces pe rol la Curtea de Apel Braşov (dosar nr. 850/62/2009) care a ajuns după îndelungi tergiversări la Tribunalul Braşov pentru rejudecare, a treia oară!!! Procesul acesta datează din anul 2002, când a început la Judecătoria Sibiu, a continuat la Tribunalul Sibiu, după care a fost strămutat la Tribunalul Braşov, care a dat câştig de cauză, de trei ori, proprietarilor reali deposedaţi ilegal de imobil de clanul Iohannis. De fiecare dată Curtea de Apel Braşov a casat sentinţa şi a trimis spre rejudecare la acelaşi Tribunal Braşov.

16 mai 2014: Tribunalul Braşov a făcut dreptate şi în cazul imobilului din str. N. Bălcescu nr.29!

Zilele trecute, Tribunalul Braşov a judecat dosarul 262/62/2014 (fost dosar nr. 850/62/2009) şi prin Hotărârea 235/2014, din 16.05.2014, i-a deposedat pe proprietarii impostori, Iohannis Klaus Werner, Iohannis Carmen Georgeta şi Baştea Ioan, de imobilul situat în municipiul Sibiu, str. N. Bălcescu nr.29! Iată soluţia, pe scurt, aşa cum a fost publicată pe site-ul Tribunalului Braşov: „Respinge excepţiile lipsei de interes a reclamanţilor privind petitul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, a inadmisibilităţii petitelor având ca obiect rectificarea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară de carte funciară, a lipsei de obiect, lipsei de interes şi inadmisibilităţii cererii privind constatarea calităţii reclamanţilor de proprietari dobânditori de bună credinţă prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, a lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamanţilor privind petitul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 924/1999 de BNP Bucşa Radu Gabriel, Admite excepţiile lipsei de obiect a petitului privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 90/1999 emis de BNP Bucşa Radu Gabriel, inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii încheierilor de intabulare nr. 5271/1999, 6625/1999 şi 6626/1999 pronunţate de judecătorul delegat al Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Sibiu şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Oargă Ana , Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta cu privire la petitul având ca obiect constatarea calităţii reclamanţilor de dobânditori de bună credinţă prin cumpărare în baza Legii 112/1995 Admite apelul formulat de apelanţii – reclamanţi Oargă Ana , Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta şi cererea de aderare la apel formulată de intervenientul Marinescu Marius Albin împotriva sentinţei civile nr. 8530/29.11.2004 Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii Oargă Ana , Oargă Ioan şi Antonescu Elisabeta în contradictoriu cu pârâţii Johannis Carmen Georgeta, Johannis Klaus Werner, Lăzurcă Georgeta , Baştea Ioan