De cîte ori îl văd pe Iohannis cocoțat în spatele amvonului de la CSAT, îmi vine în minte „tovarășul“. Mititelul de el trebuia să fie mai sus decît ceilalți, diferențiat de toți, nu care cumva să ne imaginăm că în fața noastră se află un lustragiu sau un scriitor de procese-verbale. Comandantul suprem, mareșalul, vodă stau întotdeauna sus, separați de ceilalți, ca nu cumva să ne imaginăm că fac parte din turmă. Mai jos, cuminți, umili, ascultători, sunt miniștrii, generalii, prim-ministrul, toți cu mîna pe pix, așteptînd să noteze ordinele și să soarbă cuvintele înțeleptului atotputernic. CSAT-ul nostru seamănă cu un fel de consiliu de război care trebuie să-i impresioneze pe cetățenii invitați să priceapă că omul cocoțat în vîrful parului este chiar șeful suprem. Și să-i sperie pe adversari, nu nepărat dușmani ai României. Și, mai departe, mucles!

Organismul acesta de tip militar, mai degrabă de model sovi...